Nessu..

Ea este doar o fată cu ochi verzi. Ochii ei verzi au văzut multe.

Când i-a deschis pentru prima dată a vazut o faţă zâmbind cu ochii inlăcrimaţi. Apoi i-a inchis si i-a redeschis. Atunci a vazut un căţel alergând si câţiva copii cântând un cântecel cu raţuşte. Poate fata cu ochi verzi se juca  mereu cu acel căţel. Oare era al ei? Când sa afle, a inchis ochii din nou, iar când i-a redeschis, şi-a vazut invăţătoarea si colegii de clasa. Prima ei zi de scoala. Işi aminteşte că râdeau si făceau poze in bănci. Inchise ochii. Ii deschise.

Nu mai vedea decât foaia pe care acum isi aşternea gândurile. Repetă aceeaşi mişcare de câteva ori. Nimic. Clipind din nou se văzu la liceu impreună cu noile sale colege de clasă. Se aranjau, pregătindu-se să plece in oraş.  Ii placea să retraiască acele momente. Rămase cu ochii deschişi să vadă mai mult. Când simţi că nu mai poate, fata cu ochi verzi clipi din nou iar când deschise ochii, văzu alţi ochi privind insistent. Ii plăceau acei ochi.

Şi-a inchis din nou ochii, lăsănd pleoapele să alunece incet pe irisul verde. I-a deschis atunci când mângaia ceilalti ochi. Atunci ochii ei verzi au ţtiut că fata iubeşte. Fata cu ochi verzi cercetă ceilalti ochi pe care ii iubea. Se plimbau ţinându-se de mână. Retrăi acele momente in tăcere. Curând avea să işi inchidă din nou ochii verzi..

Când ii deschise văzu mânie in ceilalti ochi, apoi simţi câteva lacrimi fierbinţi coborând lin pe obraji. Simţi o palma aruncându-i lacrimile. Apoi incă una.. şi incă una..si incă una.. Fata cu oci verzi retrăi acele momente si rămase plângând in faţa foii pe care işi rescria povestea.

Se trezi si simţi ură. Ochii ei vroiau să ucidă acei ochi ce ii făceau rău. Se gândi cum să ucida cât mai simplu. Pregătise fiecare detaliu si ştia că va face asta, iar nimeni nu o va opri. Nimeni nu va sti de crima ei. Renunţă inainte să facă asta şi se intoarse acolo unde era in siguranţă. Fata cu ochi verzi inchise ochii si aşteptă, sperând să uite de tot. Deschise ochii iar. Isi văzu mama plângând. Ii inchise din nou fiindcă o dureau acele amintiri..  Ridică pleoapele si revăzu foaia umezită de lacrimi. Citi tot ce a scris si rupse foaia. Isi aprinse o tigară inghiţind lacrimile şi se gandi la altceva. Işi imagina copilaria, casa de la ţară, zambetul bunicilor, copacii, animalele, copiii, marea, valurile, cerul, mirosul fânului, muzica preferata. Auzea chiar bancurile pe care obişnuia să le spuna prietenilor când ii vedea plictisiti. Fata cu ochi verzi zâmbi.

Lua o alta foaie si isi continuă povestea. Inchise ochii in acelaşi ritm lent iar apoi ii deschise. Se vedea acum singură intr-o cameră obscură, drogându-se. Vru să strige să se opreasca, dar fata cu ochii verzi continua să fumeze si să râdă singură, in timp ce fumul greu de marijuana invăluia intreaga cameră. Intinse mâna către faăa, dar fata n-o băga in seama. Se intreba dacă este invizibila si-si aduse aminte de ochii mânioşi şi de palmele ce-i impraştiau lacrimile. Isi dori acum să fi fost invizibila atunci. Stia c nu se putea intampla asta. Isi intoarse privirea către fata cu ochi verzi de pe jos si află de ce se droga. Deschise ochii cănd propria-i tigara o ardea si scrise tremurând tot ce vazuse pe foaia albă de pe masa.

Acum, fata cu ochi verzi era singură, in altă cameră, dar fără droguri. Isi scria povestea pe care ştia că o vor citi mulţi.

Când termină de scris toată povestea, o reciti in linişte si se declară mulţumită. Retrăi fiecare moment al vietii ei, epuizând fiecare emoţie trăită. In epilog scrise rostul acestei povesti, lăsând să se inţeleagă că isi găsise in sfârsit fericirea. Luă o noua foaie pe care o aşeză deasupra şi scrise: “Biletul unei sinucigaşe”. Aşeză pixul pe masă, lângă teancul de foi şi bâu din amestecul amar de otravă pe care şi-l pregătise pentru această seară. Căzu pe podeaua rece zâmbind.

Fata cu ochi verzi inchise ochii şi nu ii mai deschise niciodată.