Nessu..

Închid ochii şi lumina incepe să se reducă o data cu oftarea dinaintea somnului. Prăvălesc intr-un somn adânc. Mă zvârcolesc. Aud o sonerie ca prin vis. Este ceasul, e timpul să mă trezesc. Il opresc in mod inconştient şi incerc să deschid ochii. Incet, calculându-mi fiecare mişcare de frica luminii de pe tavan pe care o aprinsese a mea mamă cu 5 minute inainte, ii deschid şi clipesc. Am impresia că abia m-am pus să dorm. Sunt incă obosită! Vreau să mai dorm, aşa că ii inchild  la loc şi mă ascund sub perna. Ceasul sună din nou şi mă ridic. Poate ca am mai dormit incă cinci minute.

Mă ridic şi deschid geamul. E frig. Incă n-a venit vara. Oftez şi plec adormită spre baie. Dau drumul apei, insă sunetul acesteia lovindu-se de pereţii incă reci ai cabinei de duş mă enervează. Fac duş, imi iau halatul, urmându-mi ritualul in continuare. Caut adormită periuţa de dinţi, pun nişte pastă de dinţi, mă spal pe dinţi uitându-mă in oglinda. Văzându-mă aşa ciufulită mă bufneşte râsul. Pare-se c-am fost cam agitată azi-noapte.

Aprind lumina in bucatarie. Deschid dulăpiorul maro şi scot cafeaua. Pun de cafea şi scot trei căni. Hainele-mi sunt pe uşă, pe umeraş. Mă uit la ele in timp ce mă dau cu crema şi apoi cu deodorant. Mă imbrac fiind atentă ca fiecare nasture al cămăşii să fie inchis unde trebuie. Aleg un parfum, pulverizând sub urechi şi la incheieturi. Mă uit la zuzu şi zâmbesc.

Fac patul şi urmez hipnotizată aroma cafelei. Torn in căni. Imi pun lapte şi o linguriţă de zahar şi amestec. Incep să tai un morcov, un mar şi jumate de cartof şi ii le duc lui zuzu. Il mângâi si il alint. Mă mai uit o data pe geam. S-a luminat deja. Mă duc inapoi in baie şi incep să mă machiez. Mă dau cu crema, pudră, puţin rimel, balsam de buze. Mă piaptăn. Mă privesc in oglinda. Nu-mi pare că semăn cu tanti aceea somnoroasă de mai devreme. Zâmbesc din nou.

Imi termin şi ultima gură de cafea, cotrobăi prin frigider, scot nişte salam, il pun pe masa şi incep să tai câteva felii. Patru la număr. Le aşez pe-un şerveţel. Mă duc la baie, mă spal pe mâini si mă dau cu cremă. Imi iau geaca, mă imbrac. Imi aşez ordonat fularul, imi pun geanta pe umar, iau in grabă şervetelul cu salam şi pornesc spre o nouă aventură.

Deschid uşa si incep să fluier dupa Geri, un căţel comunitar. Nu apare. Poate s-o fi jucat pe undeva si a rămas acolo. Sau poate i-a fost prea frig şi a plecat intr-un loc mai călduros. Sau i-o fi fost foame. Mă duc la copacul unde ii asez de obicei mâncarea. Aseară ii pusesem ceva de mâncare, azi nu mai e. Geri s-a intors si a mancat! Sau poate-a fost vreun alt câine. Aşez salamul in cutiuţa cu mâncare si-mi bag şervetelul in buzunar.

Plec spre staţia de autobuz si il văd pe Geri dormind pe o pătură, ascuns sub un gard. Se ridică somnoros si incepe să dea din coada. Mă luminez. Ne jucam. Il chem după mine si ii dau bucăţelele de salam pe care le infulecă cu poftă. Ne mai jucam. “E tarziu, trebuie să plec”, ii spun. Il tachinez puţin şi plec. Dau drumul muzicii. Melodia mea preferată răsună din ambele căşti. (Fil dă miuzic, băi ţarane!) Ajung in staţie si aştept răbdătoare abutobuzul 17.

Uşile se deschid, următoarea oprire..la capăt! Mirosuri urâte impregnate in haine, feţe adormite si plictisite, inghesuială, căldură.. Mirosurile de transpiraţie, naftalină, peşte, ceapă, usturoi, alcool, pucioasă, benzină, ţigară, cafea, incep să se emane. Mă afund in fularul meu. Se goleste autobuzul la un moment dat si caut cu privirea babe, gravide sau alte persoane ce-ar putea sta pe scaun. Niciuna. Reusesc să mă aşez in spate si-mi scot entuziasmată cartea. Mai am vreo patru staţii până la capat. Incep să citesc.

Uşile se deschid din nou, e timpul să cobor.. Merg plicitisita spre şcoală. Intru in şcoală, salut paznicul. “Ai ajuns devreme azi, Nesule!”,”Dar am ajuns, nu-i aşa?”, ne zâmbim reciproc. Urc scările. Urlete, feţe schimonosite, decolteuri, sclipici, ruj, gloss, gene intoarse la extrem, pupături, amestecuri de limbi, buze, bale, chicoteli, şcoală! Clasă, fete, certuri din nou, profi stresaţi, pauze, eu, căştile si cartea mea.

Plec spre casa. Acelaşi autobuz, alt şofer poate. Sau poate nu m-a interesat acest aspect azi dimineaţă. Nu contează! Alte feţe, aceleaşi mirosuri. Imbulzeală, muzică dată la maxim, discuţii filosofale, imbulzeală din nou. Un nene mă calcă. Işi cere scuze si ii zâmbesc. Mă calcă din nou, isi mai cere o data scuze si zâmbesc. Mă mai calca inca o data si incep să inteleg mersul. Sunt prea mulţi oameni. Un curent imi aduce in nari un miros pregnant de transpiraţie, amestecat cu spray de proasta calitate si caine ud. Mă salvează fularul. Mă strecor printre mulţimea de oameni şi reuşesc să cobor la staţia la care cobor de obicei.

Aproape de blocul in care locuiesc incep să fluier după Geri. Iar nu-i Geri! Incep să il caut. Nu-i nicăieri aşa că Imi scot cheile si intru dezamăgită in scara blocului. Urc scările. Deschid uşa. Acasă! Mi-e foame. Spăl un măr si il mănânc plictisită in sufragerie. Ii tai si lui zuzu puţin. Mâncăm amândoi un măr. Imi caut hainele de casa, le găsesc. Fac un duş si incep să strâng de prin casă hainele pe care le lăsasem alandala inainte de duş.

Vin ai mei. Povestim, râdem, ne tachinăm, râdem din nou. Putem masa. Mâncăm. Adun cuviincioasă toate oasele şi resturile şi le pun in castronelul lui Geri. Mă imbrac si ii duc cina. Iar nu e. Oare o fi plecat de tot? Mă mai fâţâi in jurul blocului cautându-l. Ii las mâncarea si mă duc la magazin. Mă intorc si incep să mai citesc. Se face tarziu, aşa că merg la duş si mă schimb in pijamalele mele cu ursuleţi pufoşi roz. Mă intind in pat si incerc să inchid ochii.

Inchid ochii si lumina incepe să se reducă o data cu oftarea dinaintea somnului. Prăvălesc intr-un somn adânc.

Destul. Deocamdată.

Cu ocazia zilei de  “Sfantul Valentin”, m-am facut -de voie, de nevoie- si anume clubăreasă, impreuna cu nenea Alex, So si Daniel. Cu pretextul ca “hai tu, sa nu stai in casa de velantains dei” si totodata, cu santajul “daca nu vii nu mai vorbesc cu tine”, mi-am luat inima in dinti si am inceput sa ma impopotonez, am aruncat o camasa si ceva peste, niste ginşi, imi prind parul, mi-l desfac, imi iau galeata cu gletul pe care urma sa mi-l aplic pe fata, m-am dat cu glos si rimel, mi-am luat geaca, poseta si esarfa si am taiat-o spre club.

Ajung acolo, unde ma primeste Alex, imi las geaca, apar baietii, ne luam de baut - eu un suc, baietii niste digestive de-aste cu grade. Mai stam ce mai stam, ma mai atac cu Dani, mai rad cu So, mai o maslina, mai o eugenie si se face vreo 3 jumate. Apare tanti Loredana.

Frumos imbracata, cam nebuna dar funny.  Nenea Alex ma tot tragea in fata, sa o vad pe pisi aia cum se unduieste, eu nu, ca Batman-batman. Ajung intr-un final in fata, cand il vad pe “nenea care ieste iel chitarist, cu chitara lui care ieste iea rosie si frumoasa”. Il vad si ma cam indragostesc de el. Le zic nenilor, nenii incep sa rada de mine, ma dansez de una singura, ma mai uit la febletea mea, ma mai uit si la niste stimabile domnisoare pe jumate dezbracate, le ignor, se termina concertul, pisi tre’ sa plece. Alex, care mereu ma baga in fata fara voia mea, imi zice :
“- Te duci si faci poza cu el!”
Verde, rosie, portocalie la fata refuz politicos si ii spun ca sunt totusi serioasa si nu-mi permit sa ma urc pe scena, sa-i cer omului sa faca o poza cu mine, ca la gradina zoologica. Pana sa termin fraza eram deja impinsa pe scena, cu o chitara in brate. Se vede luminta rosie, aud un “ŢAC!” imaginar, multumesc si cobor implinita de pe scena.

Daca pana acum n-am facut astfel de chestii, precum pozatul cu personalitati cunoscute la noi in tara, nu regret c-am facut-o. Tipul mi-a placut, imi place si am un fel amintire de velantains dei!
Dupa acestea, a urmat ca baietii sa se pozeze cu tanti Loredana, pentru ca mai apoi sa plecam spre “undeva sa mancam ca mor de foame, bă!”, alegand sa mergem pe jos (afara ningea cu niste fulgi cat nuca), pe drum sa radem unul de altul, sa ne pozam cu inimioare din PVC iar intr-un final, sa mergem sa dormim, ca oamenii dupa o tura clabing.

Destul. Deocamdata.

P.S.1 Nene Alex, daca ma intrebi daca mi-a placut la clabing, iti voi spune “DAAAAAA!”
P.S2 Daniel, cine ti-a calcat camasa?
P.S.3 Ba So, facem un darts din inimioara aia alba?