Nessu..

Imi zici ca sunt frustrata si te ignor, eventual iti zic ca esti prost si ma joc cu tine sau, in cel mai bun caz, cum este aceta, te aprop si-ti fac o statuie din chestii lipicioase care fac mizerie si put ingrozitor. Da, bre, sunt frustrata, am motiv sa fiu frustrata!

Cand ma vad inconjurata de idioti imbracati in camasi transpirate si imputite ma simt frustrata. Cand grasanii imbracati in camasi imputite imi spun ca sunt proasta sunt frustrata. Cand mi-o spun subtil sunt si mai frustrata. Cand grasanii imbracati in camasi transpirate sunt soferi de tir in timpul liber si cand sunt la munca conduc niste autocare SI MA FAC PE MINE PROASTA  ma simt frustrata! Cand grasanii cu camasi transpirate si sifonate fac figuri cand ar trebui sa taca si ma mai fac o data proasta, desigur, sunt frustrata!

Plecat-am dupa ziua mea spre alte meleaguri, cu gândul sa-mi rup curu` pe toate pârtiile posibile ( lucru pe care l-am cam reusit, mai mult sau mai putin). Ajung la locul de intalnire cu restul pasagerilor din autocar, imi bag bagajele frumos in autocar, broscoiul ma gaseste pe lista, ma trimit la locul meu, ma asez exact in spatele lor (fiindca sunt micuta si de mine trebuie sa aiba grija sa nu patesc ceva si fiindca trebuie sa duc familia mai departe). Cand urca sa plecam, imi cer biletul. Biletul mi-l trimisese un nene de la agentie direct din Germania si s-a cam ratacit pe drum. Desigur, grasanii imbracati in camasi imputite stiau toata treaba, insa aveau cheful sa-mi frece emisferele cerebrale cu intrebari de cacat rostite la modul SPEAKER, sa n-aud doar eu ca ei sunt sefii acolo.

Dupa ce le fac 3 scheme in roz bombon si alte chestii asemanatoare, dupa ce sun de 546546 in Muenchen la idiotul ala sa le spuna astora ca eu de fapt am biletul si ca nu m-am urcat de nebuna in autocar, se calmeaza apele. Ajungem la Sibiu si nenea continua sa murmure ceva aiurea, urland ca m-am urcat fara bilet si ca eu de fapt nu trebuia sa ma urc. “Pai cum bai, pulica, sa ma urc ampulea? Pai nu apaream pe lista cu biletul achitat? Daca nu apaream pe lista cu biletul achitat, locul rezervat, atunci puteai sa zici ca m-am urcat ampulea si ca de fapt sunt o hoata sau ce plm zici tu acolo!” Am mai sunat de 54687964 la Muenchen, s-au convins ca sunt de fapt ceea ce credeau eu si ca eu de fapt am si bilet si au tacut.

Cand sa iesim din tara, broscoii “Trebuie sa dam (IAR) ceva la vama, sa nu mai stam 52646543 ore, sa ajungem mai devreme”.  Sarmale n-aveam, carnati n-aveam, tigari n-aveam, alcool n-aveam. Dam, ca nu suntem tigani. Trecem, ajungem la Budapesta, politia de frontiera dupa noi, ca in filmele cu prosti. Se duce grasanu` si le poceste o ungureasca, le mai da o spaga si se intoarce nervos “Eu de acum incolo nu mai platesc pentru nimeni din autocar!” Ma abtin, insa ma bufneste rasul si se uita urat la mine. Ma uit la frate-miu “Nu el a zis sa dam bani?” Frate-miu ma aproba razand.

Dupa vreo 10 km dupa ce se calmeaza broscoiul recunoaste ca are cel putin 100 de sarmale in geanta si rade implinit. “Doar 100?”, intreb? “Nu, mai are si colegul vreo 50″.  “Ahammm..”

Lamurita, ma pun sa dorm si ma mai trezesc la destinatie indoita si anchilozata din cauza babelor din spatele meu . Sa va frec, stimate doamne!

P.S TATA TAIE PORCU`.. UITE-ASA!