Nessu..

Diana:

“M-a inchis aici din nou. Stie ca il urasc. Il urasc si-i urasc toata specia sa de porci barbati. E a treia oara cand il prind giugiulindu-se cu ticaloasa aia de Dana si tot face pe prostul. Zice ca nu e nimic intre ei. Ba chiar imi spune ca e vara-sa. Adevarul e ca soacra-mea se intelege foarte bine cu ea si mereu o intreaba de asa zisa “sora”. E o regie! E o regie absurda! Soacra-mea ii acopera! Da, da, da, lasa ca stiu eu! Niciodata nu m-a placut! E o mincinoasa! Isi barfeste sotul asa cum ma barfeste si pe mine! Pe mine ma barfeste Danei. Am auzit-o spunandu-i ca am innebunit de tot!
De ce m-a inchis din nou aici? Stie ca urasc oamenii in alb si mirosul de spital. Stie ca urasc gustul infect al pastilelor si al mancarii de spital. Stie ca urasc camera asta alba, cu patul ei alb, facut din cateva tevi si cateva arcuri. E tare. Nu pot dormi pe el. Vreau in patul meu. In patul meu moale. Langa tine, Stefan! Ce caut aici, Stefan? De ce m-ai inchis din nou aici? Tu stii ca nu apuc sa vorbesc cu nimeni? Imi spun ca sunt periculoasa pentru cei din jur. Mi-au spus ca am sarit pe o fata! Au spus ca am si muscat-o! E absurd asa ceva! Ma cunosti doar. Ar fi fost bine daca as fi batut-o pe aia! Semana leit cu Dana. E drept, din spate, dar nu am apucat sa ii vad fata fiindca deja eram pe jos si era galagie. Iti jur ca nu am facut eu asta! Nu am sarit la ea!
Ce se intampla cu mine? De fiecare data cand inchid ochii te vad din nou cu ea, in patul meu, in lenjeria mea. Nu, prostule, nu tu esti in lenjeria mea,  ci ea e in lenjeria mea, ea! Asta inseamna ca inca ne iubim? Inca ma iubesti dac-o imbraci in lenjeria mea? Am s-o ucid! Ba nu! Pe tine am sa te ucid! Ea nu are nicio vina! Tu!! Tu esti vinovatul! Tu vrei ceva nou! Esti un porc, Stefan! Esti un porc nenorocit!  Barbatii sunt vinovatii intotdeauna! Ei, cu grosolania lor, cu burtile lor scarboase, cu tabieturile lor, cu berile si meciurile de fotbal! As putea sa ma fac lesbiana! Sunt inca frumoasa! Uita-te la mine! Chiar sunt  o  femeie frumoasa de treizecisidoideani, divortata, ba nu, aproape divortata, (asta fiindca nu vreau  sa iti semnez actele de divort. Nu am sa o fac vreodata. Esti al meu pentru totdeauna!) am doi copii frumosi, fata seamana mai mult cu mine, (asa si trebuie) baietelul cu Stefan. O sa ajunga un ratat ca taica-su’. Un ratat imbracat in pinguin care  va plimba toata ziua o servieta in mana! Va face un lucru bun, pentru care e programat. Va face un copil. Sau doi. Sau mai multi. Cui ii pasa? ..Mie ar trebui sa imi pese. E copilul meu. Cat m-am chinuit cu el la nastere si nenorocitul de Stefan era in delegatie. Pe naiba! Stiu ca statea cu Dana sau cu alta Dana sau mai stiu eu cine. Asa sunt barbatii. Mereu inseala, mereu mint, mereu fug de responsabilitati! Si eu a trebuit sa ma chinui, sa nasc, sa il cresc. Mi-am rupt unghiile, m-am ingrasat, am slabit, am imbatranit. Pentru ce?  Naiba sa-i ia de barbati! M-au imbatranit! M-au stricat! Ii urasc!
Si ce daca sunt frustrata? Am fost odata tanara si frumoasa, aveam barbati la picioare, mergeam zilnic la intalniri cu fetele, intalniri la care barbatii erau subiectul principal, mergeam la shopping, manichiura, spa, masaj. Da, a trecut doar jumate de an de atunci insa pentru mine sunt ani de cand m-a inchis aici. Nu ma mai  recunosc. Si toate astea se intampla doar din cauza unui barbat. Barbatii sunt cei care aduc femeile in stadiul asta. Le uratesc cu uratenia lor. Da, asta fac!”

Stefan:

 ”Poate e mai bine sa ramana inchisa o vreme. Pana isi revine macar. Sta in spital de doua luni si nu da semne de vindecare. Prima data incepuse sa se vindece. Parea lucida. A vorbit si cu copiii. Tin minte ca-i intrebase ceva de mancare si am ras toti patru. O iubesc. Este mama copiilor mei. Trebuie sa o iubesc! Am copilarit impreuna, am crescut, ne-am maturizat, ne-am casatorit, am fugit de lume, avem doi copii minunati! De ce s-a schimbat atat de mult cand a vazut-o pe Dana? Este paranoica! Spune ca am o aventura cu ea! E VARA-MEA! O cunoaste si ea de ani de zile. O stie de cand era mica. E just, s-a schimbat mult dupa ce a plecat in Canada, dar nu indeajuns cat sa nu fie recunoscuta!
Este agresiva, ma injura, ne injura, ma uraste! De ce ma uraste?”

Unii oameni au multa imaginatie. Altii nu au deloc imaginatie. Unii au talent la scris. Altii pot canta fara probleme cantecele lui Whitney Houston. Unora le place sa citeasca. Altora le place sa stea pe hi5. Unii se cred perfecti. Altii sunt complexati. Unii prefera carnea de miel. Altii sunt vegetarieni. Unora le place jazz-ul. Altii asculta manele. Unii se uita prea mult la televizor. Altii prefera cartile.

Eu am imaginatie bogata si profit de asta. Mie imi place sa scriu si am un blog.

In copilarie visam sa ne facem “printese barbie,politisti,doctori,balerine,dansatoare,veterinari,mame,tati,etc.” Ce am facut pentru asta? Am reusit sa ne implinim visurile?

Spre exemplu : cati sunt cei ce au ajuns intr-adevar doctori asa cum si-au propus in copilarie? Pai, cam putini, fiindca in ziua de astazi,prea putini sunt cei ce alerg dupa visuri. Toti vor bani, cat mai multi bani,sa fie cei mai tari si cei mai smecheri si pana mea! Pentru implinirea visurilor este necesar sa inveti (sau nu), sa ai ambitie si evident, o motivatie.Motivatia ar consta in devenirea practic a unui doctor, de succes, ce face bani multi, ia spaga, la la… Da, sigur ca te-ai gandi ca in copilarie motivatia ar fi fost alta, total diferita de asta.. Mai exact, in copilarie ai gandi la salvarea unor vieti si nu la bani.

Ati spune, defapt cred ca si eu as spune ca e normal, insa..ai invata ca prostu` ani de zile la o facultate care, dupa absolvire ti-ar oferi o situatie financiara cat de cat buna?  NORMAL,nu-i asa? “Pai dupa aceea vine banutu` si sunt sigur/a ca se va fi meritat toata toceala asta! ” Pai si cu visurile cum ramane? “Da`le dreq, oricum nu aveam prea mari sanse sa devin doctor..” Mda..

Totusi, am intalnit si persoane care si-au implinit visurile si acum lucreaza in domeniul respectiv, bucurosi fiind de statutul pe care il au acum. Majoritatea sunt de parere ca s-a meritat toceala asta ce i-a adus aici, ca fac ceea ce le place..si cred ca..O FAC DESTUL DE BINE!

So, facand ceea ce iti place, poti  sa ajungi sa iti iubesti locul de munca?

Ma uitam acum cateva zile la niste copii de v-o 5-6 ani, vorbind despre mess si alte cacaturi chestii de-astea “super tari” la varsta lor.. Unde e copilaria? Unde sunt jocurile alea cu vecinii pana tarziu, prin boscheti, copaci sau parcuri? Unde sunt gumele Turbo si Center Shock? Unde sunt papusile si masinutele?

Frumoasa copilaria asta..Ne jucam de innebuneam pana tarziu, mergeam acasa, dormeam, apoi dimineata ne intorceam din nou, ne oboseam construind cabane cu garaje si etaje,alergand ore-n sir si ascunzandu-ne, ori batandu-ne cu apa in zilele toride.. Mai erau si discutiile serioase despre viata,vise despre viitor, ganduri despre maturitate si multe altele.. Certuri pe mingii, locuri in ciresti sau nuci, papusi, masinute, orice.. Apoi impacarea mult asteptata si prietenia din nou.. Frumos, frumos, insa totul trece si uitam sa ne uitam inapoi,gandindu-ne la viitor, la bani, la munca, la scoala, la iubiti/iubite si alte prostii de genul..

S-au pierdut toate, inclusiv jocurile pe care le jucam noi cand eram mici in fata unor prostii ce ulterior ii vor prosti pe saracii micuti ce acum isi petrec perioada Copilariei…SAU NU..! Poate vor evolua in tainele mess-ului; sau poate..Cine stie, vor deveni asi in ale informaticii..Macar atat!

Yea yea..!