Nessu..

Cu ocazia zilei de  “Sfantul Valentin”, m-am facut -de voie, de nevoie- si anume clubăreasă, impreuna cu nenea Alex, So si Daniel. Cu pretextul ca “hai tu, sa nu stai in casa de velantains dei” si totodata, cu santajul “daca nu vii nu mai vorbesc cu tine”, mi-am luat inima in dinti si am inceput sa ma impopotonez, am aruncat o camasa si ceva peste, niste ginşi, imi prind parul, mi-l desfac, imi iau galeata cu gletul pe care urma sa mi-l aplic pe fata, m-am dat cu glos si rimel, mi-am luat geaca, poseta si esarfa si am taiat-o spre club.

Ajung acolo, unde ma primeste Alex, imi las geaca, apar baietii, ne luam de baut - eu un suc, baietii niste digestive de-aste cu grade. Mai stam ce mai stam, ma mai atac cu Dani, mai rad cu So, mai o maslina, mai o eugenie si se face vreo 3 jumate. Apare tanti Loredana.

Frumos imbracata, cam nebuna dar funny.  Nenea Alex ma tot tragea in fata, sa o vad pe pisi aia cum se unduieste, eu nu, ca Batman-batman. Ajung intr-un final in fata, cand il vad pe “nenea care ieste iel chitarist, cu chitara lui care ieste iea rosie si frumoasa”. Il vad si ma cam indragostesc de el. Le zic nenilor, nenii incep sa rada de mine, ma dansez de una singura, ma mai uit la febletea mea, ma mai uit si la niste stimabile domnisoare pe jumate dezbracate, le ignor, se termina concertul, pisi tre’ sa plece. Alex, care mereu ma baga in fata fara voia mea, imi zice :
“- Te duci si faci poza cu el!”
Verde, rosie, portocalie la fata refuz politicos si ii spun ca sunt totusi serioasa si nu-mi permit sa ma urc pe scena, sa-i cer omului sa faca o poza cu mine, ca la gradina zoologica. Pana sa termin fraza eram deja impinsa pe scena, cu o chitara in brate. Se vede luminta rosie, aud un “ŢAC!” imaginar, multumesc si cobor implinita de pe scena.

Daca pana acum n-am facut astfel de chestii, precum pozatul cu personalitati cunoscute la noi in tara, nu regret c-am facut-o. Tipul mi-a placut, imi place si am un fel amintire de velantains dei!
Dupa acestea, a urmat ca baietii sa se pozeze cu tanti Loredana, pentru ca mai apoi sa plecam spre “undeva sa mancam ca mor de foame, bă!”, alegand sa mergem pe jos (afara ningea cu niste fulgi cat nuca), pe drum sa radem unul de altul, sa ne pozam cu inimioare din PVC iar intr-un final, sa mergem sa dormim, ca oamenii dupa o tura clabing.

Destul. Deocamdata.

P.S.1 Nene Alex, daca ma intrebi daca mi-a placut la clabing, iti voi spune “DAAAAAA!”
P.S2 Daniel, cine ti-a calcat camasa?
P.S.3 Ba So, facem un darts din inimioara aia alba?