Caut stapani pentru doi catelusi negri gasiti in gara gasiti in gara. Stateau in noroi si tremurau. Sunt draguti, cuminti si vioi. Sunt prietenosi cu alti catei, catelul meu este pe post de jucarie pentru ei. Par metisi de caniche cu ceva terrier insa nu sunt sigura. Au nevoie de putina atentie si un stapan stabil.
Contact Ioana 0748098545
Ma poti numi in orice fel.
Nebuna. Psihopata. Dragalasa. Gingasa. Simpatica. Agasanta. Plictisitoare. Sarcastica. Energica. Amuzanta. Obositoare. Cicalitoare. Iubitoare. Etc. Etc. Etc. Orice numai amatoare de senzatii tari urmarind filme porno cu “Curvele porno”
De vreo luna primesc mail-uri de la site-uri porno cu toate noutatile. Vibratoare. Filme. Manusi. Hamuri. Draci laci. De obicei le selectez in graba, le marchez ca citite si trec la restul mail-urilor. Astazi am vrut sa vad despre ce este vorba in mail.
Citesc. Dau click pentru a nu mai primi mail-uri promotionale. Ma trimite-n site. Tipe in combinatii de 2 luate cate 14. Sau 15. Imi aduc aminte ce caut acolo de fapt si ma uit dupa orice ma poate ajuta in problema mea. Nimic, nene! Ies dezamagita de pe site si recitesc mail-ul in cautarea unui link, ceva si cand ma uit mai bine “Primiti acest mail in calitate de membru al…”
MEMBRU AL SITE-ULUI?? EU? Eu sunt om serios, domne’! Eu merg la teatru, la concerte de muzica simfonica, la biserica si fac pe culta ori de cate ori mi se da nas! Eu nu ma abonez la astfel de stiri! In niciun caz!
Oi fi eu open-minded, dar nici chiar asa. Serios acum!
Da, stiu, n-am mai scris de ceva vreme aici. Am avut treaba mult mai importanta de facut decat sa stau sa butonez. M-am ocupat de lucruri minunate impreuna cu cei de la Centrul Pilot de Voluntariat Brasov.
Pe 2 octombrie a inceput Caravana “Urmeaza Voluntarii” si o data cu asta, Centrul Pilot De Voluntariat Brasov, centru din care face si tanti Nessu parte, a demarat o campanie a bunului simt numita “Trotuare Curate!” Aceasta campanie a avut ca scop renuntarea la prostul obicei de a arunca guma pe jos si lipirea sa pe unul din panourile special amenajate in Brasov si totodata, a dorit sa atinga anumite obiective, printre care si informarea si convingerea publicului sa renunte la acest obicei neplacut. Speram ca am reusit sa facem macar putin din astea. S-a lucrat (prin voluntariat) la aceste panouri de catre fiecare in parte. S-a lucrat la pliante si ”recompense” (ambele handmade, lucrate de voluntarii de la centru) pentru cei care au lipit guma pe unul din panourile noastre, ori doar ne-au ascultat cu atentie, ne-au adresat intrebari sau pur si simplu au fost politicosi.
S-au facut echipe mobile, echipe care au avut grija sa informeze publicul cu privire la neplacutul obicei de arunca guma de mestecat pe jos, la timpul de care aceasta are nevoie sa se degradeze, la lipsa utilajelor folosite pentru a indeparta guma de pe strada, s.a.m.d.
Desi am dat peste oameni cu bun simt, fara bun simt, oameni grabiti, suparati, nervosi, zambitori, fericiti, glumeti, mistocari, interesati, interesanti, mi se pare c-am reusit ceva cu asta, fiindca dupa ce le-am spus unde sunt amplasate restul de panouri( la Dean’s, la Cafeteca, la Fifi, la Panda si urmeaza a fi montate - speram noi - si in alte locatii) au spus ca le vor folosi si-si vor lipi gumele pe ele. JUST PERFECT!
A inceput pe 1 decembrie si minunata campanie “FREE HUGS” la care am participat. Ca si la cealalta campanie, s-a lucrat in echipa la tot. Am dat peste cateva sute de oameni pe care i-am imbratisat calduros, care ne-au pupat si ne-au urat mult succes. Am cunoscut oameni noi, multi oameni noi. Recunosc, a fost o zi care intr-adevar m-a schimbat in bine si m-a facut sa renunt la orice fel de rasism prostesc.
Am ras, ne-am distrat, am facut miliarde de poze. A fost o campanie intr-adevar reusita! Salutari tipilor care ne-au amuzat cu afisele lor mai speciale!
O alta super-campanie va avea loc maine in Brasov. Se numeste “STOP CLIMATE CHANGE”. Aceasta campanie este una care poate dovedi ca noi oamenii nu suntem doar niste roboti consumatori si ca putem face ceva pentru a schimba aceasta circumstanta in care ne aflam.
La Braşov, Centrul Pilot de Voluntariat Braşov împreună cu Asociaţia “Braşovul Verde” îi invită pe toţi cei interesaţi de protecţia mediului să participe sâmbătă, 12 decembrie 2009, începând cu ora 18:30, la o acţiune ce vizează schimbările climatice. Campania se va desfăşura atât în Piaţa Sfatului din Braşov, cât şi pe strada Republicii. Ea urmăreşte transmiterea mesajului: “STOP CLIMATE CHANGE!” către decidenţii şi negociatorii care participă la Conferinţa Părţilor la Convenţia Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, la Copenhaga, în perioada 7-18 decembrie. “
Daca sunteti interesati sa participati la aceasta campaniem, va invitam maine la ora 18 in fata la MODAROM.
Cei interesati sunt rugati sa-si aduca o lumanare (tip candela, sau orice fel, numai sa nu se stinga asa usor).
Te trezesti intr-o dimineata si adormit, te uiti in oglinda iar ceea ce vezi nu mai recunosti. Vezi un chip demult imbatranit.. Inchizi ochii si-ti arunci in graba niste apa pe fata. Te gandesti la ziua ce urmeaza. Va fi ca de obicei. Te apropii sa verifici daca ai incaruntit. Da, ai incaruntit. Nu te impacienta. Este doar inceputul. E normal. Se intampla destul de des la varsta asta.
Ti-aduci aminte cand inchideai ochii la lucruri frumoase? Tii minte seara aia cand a trebuit sa stai acasa fiindca n-ai vrut sa mergi si tu la film? Mai stii cum miros florile de camp? Dar gustul eugeniei? Iti mai aduci aminte cum ti-ai inceput viata sexuala? Dar de prima sticla de bere cu prietenii? Prima tigara fumata pe ascuns? Prima dragoste? Intaia prajitura la cofetarie? Prima bicicleta? Primul patru la romana? NIMIC?
Ai fost orb ani de zile. Ai vazut doar ce ai vrut tu sa vezi, ai fost doar cum ai vrut tu sa fi.
Ai stat cu iluzia ca vei ramane mereu tanar dar te-ai trezit cu douazeci de ani mai batran si acum iti vine sa urli de durere si sa te revolti. Da, iti vine sa sa urli, dar nu fa asta. Gandeste-te la realizari! Poate-ai facut un copil, sau poate ai facut chiar doi copii. Sau poate o intreaga echipa de polo. Poate-ai devenit profesor si ai indrumat sute de copii spre lucruri pozitive. Poate n-ai ajuns bogat, asa cum sperai, dar macar te-ai descurcat. Ai casa ta, ai viata ta normala cu intamplarile tale banale, ai prietenii pe care ti i-a dat Domnul vrand-nevrand. Sau poate nu ai nimic. Poate acum stai ingandurat cu o tigara-n mana si inca astepti ceva.. Au trecut ani de zile si tu continui sa astepti. Asa ai fost mereu. Ai stat si ai asteptat. Nici macar tu nu poti sti ce anume ai asteptat. Ai stiut doar ca trebuie sa astepti.
Poti deschide ochii de un milion de ori si o vezi acelasi chip imbatranit de un milion de ori. Poti deschide usi care te vor duce oriunde, numai inapoi la tinerete nu.
Odinioara, cand inchideai ochii visai la viitor. Te visai instarit, cu o familie frumoasa, un labrador. Ti-ar fi placut sa fii fericit cu cel pe care-l iubeai. Ti-ai fi dorit sa calatoriti impreuna prin toata lumea, sa fiti sanatosi si fericiti, fara sa aveti nicio grija. Inchide ochii. Ce vezi? Te mai vezi in viitor?
Uite, aceea este copilaria ta, iar acea doamna este mama ta. Era foarte tanara. Ah, uite-l si pe baietelul prietenilor parintilor tai! Tii minte cat si cum va mai jucati? Mai stii cat plangea ca nu imparti jucariile si cu el? Aici cati ani aveai? Chiar iti placea domnisoara aceea careia ii scriai atatea bilete? Hei, va sarutati! Ati fost impreuna? Oh, da… prima zi de liceu! Nesuferita profa de romana! Deja ti-a dat un patru! Uite si prima zi de munca! Iti placeau colegii. In special Dana. Frumoasa nunta! Unde-ati fost in luna de miere? Seamana leit cu tine asta micu`! Uite, are ochii tai si buzele Danei! De ce plangea Dana? A fost vina ta? Copiii stiu? Mai aveti vreo sansa? Sa stai singur? Unde? Cine-i tipul care se uita cu ochii in lacrimi la tine?
Sunt eu..
Acum gata! Totul se va termina in curand. Nu mai ai niciun raspuns. Pleaca, urmeaza o zi la fel!
Motto: “E om.. atât, si e destul.”
G. Bacovia
I: Ce poate fi mai scârbos pe lumea asta decât o gramadă de ţărănci proaste pleoscăind seminţe şi aberând despre vreme?
R: Mmmmm…Poate alte ţărănci proaste pleoscăitoare de seminţe pe plajă? Sau in piaţă? Sau in oraş? Sau poate e mai scârboasă o singură pleoscăitoare de seminţe cu mâinile murdare şi dinţii cariaţi? Ba nu, ba nu, ştiu! Muuulte pleoscăitoare de seminţe pe plajă!
Noi, care este, adică noi ăştia care ieste iei uameni şi cică ieste fiinţeuri raţionaliste de-astea, avem obiceiuri - ca să nu le zic tabieturi, că sună cam artistic ajea. Deci nişte obiceiuri dinăştia foarte de căcat, academic vorbind! De la scuipatul cojilor de şeminte pe stradă, pe plaja lu mamaiea, (că doar iestem şi noi nijte uameni la care le place să se relacsează la mare), la arătatul şuncilor in autfituri dinalea secsi şi senzuale, la echilibristică pe tocuri de 15, la piţigăitul dupa proastele care ne rapeşte barbaţii de la gura, la râgâitul (UPS!) dupa mici şi uischiane pe banii lu ala grasu şi prostu ş.a.m.d.
Am mai spus-o şi v-o mai spun. Să mor dacă am ceva cu cineva pe lumea asta in afară de cei care se iau de copii şi de animale. Naibă să-i ia pe toţi! N-am nimic cu “panaramele drecu`”, cum le spune prietena mea Alexandra, n-am nimic cu agramaţii sau proştii. Sunt şi ei nişte sufţelele neinţelese. Mă iau de voi din lipsă de ocupaţie. Unii ii spun frustrare. Nu stiu ce-i aia, dar sper că e de bine.
Drept urmare, n-am nimic cu ţărăncile astea de scuipă seminţe pe plaja şi ingroapă cojile precum pisicile răhăţeii. Nici măcăr acum, dupa ce o ţărancă de-asta neatentă mi-a scuipat o ditamai coaja plină de bale pe sacou. Nici după ce m-a injurat când i-am spus sa fie mai atentă.
E scârbos. E dizgraţios. E de doi lei. E foarte urât. Este mitocânesc. Lipsit de politete! Cum să faci pe Margelata lu` Margelatu` pe stradă? Inţeleg, pleoscăi la un film, un meci de fotbal, o bere, două beri, trei beri, in spatele blocului, in faţa blocului, dar nu mergănd pe strada! Ce urmeaza acum? Concurs de flegme?
Incercând să fac abstracţie de restul apucăturilor pe care unele din suratele mele le au, poate că le am şi eu insă fac pe deşteapta şi arăt cu degetul spre alta, aruncând raţa furata-n curtea vecinei, ajung deseori la conculuzia ca mai bine stau pe ale mele oase si tac. Asta, desigur, daca vreau sa fac ceva pentru a evita aubrindele guri sa urle la mine. Nu mai bine “tăceam” eu şi rămâneam filozoafa ce mi-am dorit dintotdeauna sa fiu?
M-am trezit de dimineaţa, m-am spălat pe dinţi pe faţă. M-am pus înapoi în pat fiindcă mi se parea mult prea devreme să incep să mişunez buimacă după cafea şi mâncare. De fapt mi-era prea lene să-mi pun cafeaua la facut. Mi-a fost prea lene să fac duş!! Îmi fac frumos patul, lăsându-mi perna şi cearşaful, dau drumul la televizor, opresc la un documentar legat de trecerea timpului şi încep să mă gândesc.
De obicei îmi ia foarte mult să fac asta, deoarece am un şoricel obosit care abia dacă mai aleargă în rotiţa din capuţul meu. Asta este cu totul altă problemă pe care-am s-o abordez când voi fi senilă, amnezică şi paranoică.
După ce-am meditat vreo zece minute (c-o faţă sceptică de parc-aş fi fost Einstein în perioada sa de glorie) la bătrâneţe, nemurire, viaţă veşnică şi toate porcăriile astea, mi-am spus : “DA! Asta am să fac!”, apoi am început să-mi caut entuziasmată telefonul să-mi înştiintez şi prietenul de planul meu măreţ.
”Mă las de vicii, de mâncare nesănătoasă, de alcool, de fumat, de droguri, de cafea, de radiaţii, de razele UV” şi nu mai ştiu ce-am mai spus acolo, la care-mi răspunde:
“Scrie-mi un mail de ce vrei să faci toate astea şi eu am să-ţi răspund de ce n-ai să le faci”
Maică-mea mi-a râs în nas spunând că sunt doar vise. Prietenul meu imaginar a inceput să mă ignore. Bonsaiul meu se face că nu mă mai aude. Ficusul meu s-a săturat de visele mele. Ceapa mea de tuns aiba plantată şi-a bagat frunzuliţele la loc, numai ca să nu mă mai audă. Vecinul din faţa şi-a aruncat binoclul cu care spiona. Pisicile cărora le mai aruncam mâncare din când în când s-au ascuns şi ele..
BIIINE! Adicăcarevasăzică nu pot să mă las de ele? Adică nu eu să renunţ la tot ce nu-mi face bine? Laaaaaaaaasă că vă arăt eu vouă! Intâi am să-mi fac toate analizele, apoi am să-mi creez un mediu de viaţă sănătos. Am să incep să mă strâmb la cei care fumează in jurul meu şi care mănâncă slănină, mezeluri şi cartofi prăjiţi. Am să beau doar apă plată cu lămâie şi când voi reuşi să mănânc şi peşte, am să spun tuturor că m-am făcut vegetariană fiindcă iubesc animalele. Am să uit să gătesc sarmale. Îmi voi selecta prietene care vor fi la fel de vegetariene ca şi mine, voi ieşi cu ele la apă plată cu lămâie. Redd’s urile vor fi de domeniul trecutului şi-mi voi uita toţi prietenii, iar când voi participa la “Miss Vegetariana Anului” şi voi argumenta de ce sunt vegetariană, de ce doresc să salvez nevinovatele orci, le voi mulţumi doar noilor mele prietene pentru susţinere!
Atât prietenul meu cât şi anturajul şi plantele mele, merg pe principiul “Da, draga mea, ai dreptate!” ceea ce mă face să ma revolt şi să renunţ şi la cafeaua decofeinizată pe care-o beau o dată pe saptămâna, când am pofte iesite din comun.
Toate ca toate, rău cu rău dar mai rău fără rău. E o chestie bună schimbarea asta pe care vreau să o fac cu viaţa mea, schimbând-o dintr-una mai puţin sănătoasă, cu legume prea fierte şi fructe turceşti, fumat - pasiv sau nu, mezeluri nesănătoase, dulciuri contrafăcute, paste cu sosuri de 54646874 de feluri, fripturi, ciolane afumate cu fasole, conserve, prăjeli, shaworme, sucuri acidulate, indulcite, pline de conservanţi, într-una sanatoasă, cu fructe şi legume proaspete ori aburite, pui fiert sau la gratar, jogging şi plimbari pe jos sau la padure, ceaiuri, orez, etc. N-o să-mi afecteze concepţiile despre alte lucruri, nu o să mă schimbe psihic. N-am să-mi schimb anturajul, aşa cum imi povestea recent o tanti, n-am să uit să gătesc restul mâncărurilor. Atâta tot că n-am să mai mânanc astfel de lucruri decât de Sărbatori, în cinele în familie, în cantităţi de furnică.
Consider c-am ajuns la o vârsta la care conştientiezez ce-mi face bine şi ce nu imi face bine şi ca urmare, am luat măsuri.
Destul. Deocamdată.
Diana:
“M-a inchis aici din nou. Stie ca il urasc. Il urasc si-i urasc toata specia sa de porci barbati. E a treia oara cand il prind giugiulindu-se cu ticaloasa aia de Dana si tot face pe prostul. Zice ca nu e nimic intre ei. Ba chiar imi spune ca e vara-sa. Adevarul e ca soacra-mea se intelege foarte bine cu ea si mereu o intreaba de asa zisa “sora”. E o regie! E o regie absurda! Soacra-mea ii acopera! Da, da, da, lasa ca stiu eu! Niciodata nu m-a placut! E o mincinoasa! Isi barfeste sotul asa cum ma barfeste si pe mine! Pe mine ma barfeste Danei. Am auzit-o spunandu-i ca am innebunit de tot!
De ce m-a inchis din nou aici? Stie ca urasc oamenii in alb si mirosul de spital. Stie ca urasc gustul infect al pastilelor si al mancarii de spital. Stie ca urasc camera asta alba, cu patul ei alb, facut din cateva tevi si cateva arcuri. E tare. Nu pot dormi pe el. Vreau in patul meu. In patul meu moale. Langa tine, Stefan! Ce caut aici, Stefan? De ce m-ai inchis din nou aici? Tu stii ca nu apuc sa vorbesc cu nimeni? Imi spun ca sunt periculoasa pentru cei din jur. Mi-au spus ca am sarit pe o fata! Au spus ca am si muscat-o! E absurd asa ceva! Ma cunosti doar. Ar fi fost bine daca as fi batut-o pe aia! Semana leit cu Dana. E drept, din spate, dar nu am apucat sa ii vad fata fiindca deja eram pe jos si era galagie. Iti jur ca nu am facut eu asta! Nu am sarit la ea!
Ce se intampla cu mine? De fiecare data cand inchid ochii te vad din nou cu ea, in patul meu, in lenjeria mea. Nu, prostule, nu tu esti in lenjeria mea, ci ea e in lenjeria mea, ea! Asta inseamna ca inca ne iubim? Inca ma iubesti dac-o imbraci in lenjeria mea? Am s-o ucid! Ba nu! Pe tine am sa te ucid! Ea nu are nicio vina! Tu!! Tu esti vinovatul! Tu vrei ceva nou! Esti un porc, Stefan! Esti un porc nenorocit! Barbatii sunt vinovatii intotdeauna! Ei, cu grosolania lor, cu burtile lor scarboase, cu tabieturile lor, cu berile si meciurile de fotbal! As putea sa ma fac lesbiana! Sunt inca frumoasa! Uita-te la mine! Chiar sunt o femeie frumoasa de treizecisidoideani, divortata, ba nu, aproape divortata, (asta fiindca nu vreau sa iti semnez actele de divort. Nu am sa o fac vreodata. Esti al meu pentru totdeauna!) am doi copii frumosi, fata seamana mai mult cu mine, (asa si trebuie) baietelul cu Stefan. O sa ajunga un ratat ca taica-su’. Un ratat imbracat in pinguin care va plimba toata ziua o servieta in mana! Va face un lucru bun, pentru care e programat. Va face un copil. Sau doi. Sau mai multi. Cui ii pasa? ..Mie ar trebui sa imi pese. E copilul meu. Cat m-am chinuit cu el la nastere si nenorocitul de Stefan era in delegatie. Pe naiba! Stiu ca statea cu Dana sau cu alta Dana sau mai stiu eu cine. Asa sunt barbatii. Mereu inseala, mereu mint, mereu fug de responsabilitati! Si eu a trebuit sa ma chinui, sa nasc, sa il cresc. Mi-am rupt unghiile, m-am ingrasat, am slabit, am imbatranit. Pentru ce? Naiba sa-i ia de barbati! M-au imbatranit! M-au stricat! Ii urasc!
Si ce daca sunt frustrata? Am fost odata tanara si frumoasa, aveam barbati la picioare, mergeam zilnic la intalniri cu fetele, intalniri la care barbatii erau subiectul principal, mergeam la shopping, manichiura, spa, masaj. Da, a trecut doar jumate de an de atunci insa pentru mine sunt ani de cand m-a inchis aici. Nu ma mai recunosc. Si toate astea se intampla doar din cauza unui barbat. Barbatii sunt cei care aduc femeile in stadiul asta. Le uratesc cu uratenia lor. Da, asta fac!”
Stefan:
”Poate e mai bine sa ramana inchisa o vreme. Pana isi revine macar. Sta in spital de doua luni si nu da semne de vindecare. Prima data incepuse sa se vindece. Parea lucida. A vorbit si cu copiii. Tin minte ca-i intrebase ceva de mancare si am ras toti patru. O iubesc. Este mama copiilor mei. Trebuie sa o iubesc! Am copilarit impreuna, am crescut, ne-am maturizat, ne-am casatorit, am fugit de lume, avem doi copii minunati! De ce s-a schimbat atat de mult cand a vazut-o pe Dana? Este paranoica! Spune ca am o aventura cu ea! E VARA-MEA! O cunoaste si ea de ani de zile. O stie de cand era mica. E just, s-a schimbat mult dupa ce a plecat in Canada, dar nu indeajuns cat sa nu fie recunoscuta!
Este agresiva, ma injura, ne injura, ma uraste! De ce ma uraste?”
Unii oameni au multa imaginatie. Altii nu au deloc imaginatie. Unii au talent la scris. Altii pot canta fara probleme cantecele lui Whitney Houston. Unora le place sa citeasca. Altora le place sa stea pe hi5. Unii se cred perfecti. Altii sunt complexati. Unii prefera carnea de miel. Altii sunt vegetarieni. Unora le place jazz-ul. Altii asculta manele. Unii se uita prea mult la televizor. Altii prefera cartile.
Eu am imaginatie bogata si profit de asta. Mie imi place sa scriu si am un blog.
Urmaream initial sa filozofez pe tema dragostei dar am realizat ca nici cu trei atestate in dragoste nu as putea vorbi coerent despre asta, respectand ordinea fiecarui cuvant, fiecarei propozitii ori fraze, fiecarui epitet pompos ce te-ar putea face sa iti reamintesti de cineva drag, care la un moment dat se afla in viata ta si iti crea acea senzatie agasanta si obositoare de indragosteala, care se juca fara sa vrea cu emotiile tale, cu mintea ta si care, tot involuntar, iti provoca transpiratii reci pe tot corpul. In plus, nu-mi pot permite sa aberez fara sa fiu informata sau experimentata in domeniu. Nu pot, pe bune!
Ti s-a intamplat vreodata sa te indragostesti “la prima vedere”? De o simpla fata (fatza, in limbaj colocvial. De vina este tastatura mea, sau mai bine spus lipsa mea de informare in..informatica, respectiv a unei limbi straine diferite de cele cu care sunt obisnuita si pe care pot afirma cu mandrie ca le vorbesc fluent. De fapt, sunt mult prea desteapta sa mai invat si de unde imi schimb limba la tastatura atunci cand PC ul asta al meu este intr-o cu totul alta limba decat engleza, romana sau restul limbilor romanice. Deci, sa mor daca stiu pe de rost cum sa imi schimb limba la tastatura pentru a ma folosi de diacritice. Trebuie sa reusesc prin “ghicite” ori mie imi este prea lene sa fac asta acum. Da-le incolo! Si asa este la moda sa te folosesti de “tz”!) de niste ochi, de niste buze, de un zambet, un parfum, un anumit miros? A fost de ajuns sa iti doresti apoi sa regasesti acel lucru pe care initial l-ai considerat poate neinteresant iar acum indispensabil si sa pornesti in cautarea lui, frecventand acelasi loc de zeci de mii de ori, acelasi perimetru, acelasi anturaj, aceleasi culori ce il inconjurau, pana ce ai simtit ca e timpul sa renunti si te intorci acasa fiindca stii ca pe acle lucru, acea fatza, acei ochi nu ii vei mai regasi niciodata? Apoi, in urmatoarea zi sa te intorci din nou, cu alte sperante, cu mai mult optimism, cu mai multa dorinta, sa te invarti din nou de mii de ori in acelasi cerc ce te innebuneste mai mult si mai mult pe zi ce trece, pana cand realizezi ca nici azi nu ti-ai regasit lucrul de care esti indragostit , pe care il visezi in fiecare seara, in fiecare moment si la gandul caruia adormi in fiecare seara. Te intorci acolo de unde vei pleca si maine, poate si poimaine iar dupa o saptamana poate vei renunta spunandu-ti ca e mai bine sa uiti acel lucru. Si vei renunta. Vei uita intr-un sfarsit. Vei uita definitiv, sau nu. Iti vei mai aminti, candva, ca odata, in acest loc, ai descoperit un lucru pe care apoi l-ai dorit nebuneste si pe care l-ai cautat, l-ai asteptat zile intregi in ploaia, in vant, sub o gluga, cu o tigara in mana. Iti vei mai aminti si ca ti-ai propus sa uitisi sa mergi inainte fara lucrul tau. Fara vreun fel de durere sau lacrimi. Doar suspinand.
Intr-un tarziu, cand totul va fi uitat, vei revedea acel lucru, insa putin schimbat. Aratand altfel, vorbind altfel, gesticuland altfel, mirosind altfel. Vei da peste el accidental si nu il vei recunoaste din prima. Vei putea trece indiferent pe langa el, fara sa il observi. Cand va incepe sa iti para familiar si vei descoperi ca este lucrul tau, ca l-ai gasit in sfarsit, iti va veni sa urli de bucurie, sa nu il scapi din priviri, sa il imbratisezi, sa il inchizi intr-o cutie a ta, de unde sa nu mai fuga niciodata, sa nu il mai pierzi niciodata, sa il vezi ori de cate ori doresti. Iti vei lua o singura secunda privirea de la el si il vei pierde din nou. Il vei cum pleaca. Ii vei mai vedea doar parti din el pierzandu-se in multime iar apoi totul se va repeta. Vei incepe sa cauti acelasi lucru diferit insa, imbracat altfel, cu alt anturaj, vei cauta alt miros sau alte culori din jurul lui.
Hai, nu fi ipocrit! stii ca ti s-a intamplat asta macar o data. Ti-ai dorit mereu sa o revezi pe tipa aia draguta din metru. Desigur, pana ai uitat-o fiindca deja o vazusei pe bruneta aia la filmul la care ai mers din obligatie, fiindca insistase Alex atat de mult!
Iar tu, pun pariu ca ti-ar fi placut sa ii spui macar “Salut!” tipului care-ti zambea asa frumos in metrou! Ca sa nu mai spun de tipul acela care te privea timid la concertul de saptamana trecuta si care se tot scuza cand te calca, ori isi facea loc sa treaca fix pe langa tine, desi un jurul tau nu era mai nimeni!
Nu se numesc lucruri simple astea?
