Nessu`s blog

Sa dam drumul la radio si sa ascultam muzica difuzata era un lucru ce mereu ne facea mereu sa zambim, sa dansam, sa ne distram. Acum nu mai e nimic la fel. Pornim radioul si auzim lălăiala unor POPSTARURI, ba chiar SUPERSTARURI sau cum puii mei isi mai zic ei acum, lălăială ce o auzim in fiecare zi, pe toate posturile, la orice ora. WHAT THE FUCK IS GOING ON?

In fiecare zi aceeaşi melodie de 54687 ori, iar apoi aceleaşi reclame cu porcării pe care eu NU VREAU SA LE CUMPAR, porcării precum lame de ras cu 64654 lame lucioase şi frumoase, când eu nici macar nu mă bărbieresc, sau reclame cum e cea la di en gi ( vrei sa fii sexi? vrei să fii frumoasa, atrăgătoare si să te placa toti retardaţii cu 5 randuri de dinţi şi o zgarda cât capul lor de mare la gât? vrei să te muşte toate de fund când o sa te vada ce geanta di en gi plină de sclipici ţi-ai luat? vrei să fii tu o diva supertare superbenga, superşmechera, superfensi, supertrendi? POARTĂ DI EN GI!) AM NEVOIE DE O GEANTĂ DI EN GI CA SĂ FIU ATRĂGĂTOARE? Bă ce proasta sunt că nu am sunat să-mi iau şi eu geanta asta di en gi plină de sclipici! De-aia nu se uită niciun retardat burtos la mine!

Ascult o melodie, la jumatea orei o mai ascult o dată, şi inca o dată. Imi vine să arunc radioul pe geam şi să ma sinucid, dar mă răzgândesc.. Era o vreme când cei mai mari ii ascultau pe nenea Jimmi Hendrix şi pe cei de la The Scorpions şi se distrau la chefuri, iar noi, cei mai mici ne bâţâiam pe acolo, ori pufaiam plictisiţi aşteptând “Celine Dion - My heart will go on” .

A devenit un moft să asculti acum la radio un jimi hendrics, abba, bităls, generaţia de acum nestiind decât de riana, britnei spiărs, sau alte bâzâituri minimaliste, iar cei care mai cer astfel de trupe au, desigur, peste 30 ani. Inţeleg, aşa e moda, aşa e vremea, asta se cere in ziua de astăzi. Dacă vii cu o propunere de Holograf, Pasărea colibri, Florian Pitiş, oamenii ori iţi inchid telefonul in nas şi te cred nebun, ori te considera un învechit mort in cort. Cum frate să asculţi melodiile alea de babalâci? Da` tu n-ai auzit de tochio hotel? NU! Nici de ReBeDe? NICI! Da` de Guţă ai auzit, nu?

Am copilărit pe Andre, Animal X şi restul prostiilor ce mai erau pe atunci şi DA, le ascultam cu plăcere, colecţionam postere şi taiam poze cu ei din ziare şi mi le puneam in “caietul meu de trupe”, cu care mă dadeam mare la “toate proastele astea din bloc”. Am crescut şi m-am lăsat de “sporturi extreme”, am trecut la muzica bună pe care o ascultam la radio si prin casa. Ne prostim incet şi ne place..

P.S. Nene Tudor Chirilă, daca mai vrei să fii la radio, iţi sugerez să te laşi si să uiţi, fiindcă nu mi-ai mai placea cu botul plin de sclipici si o geanta di en gi şmechera la brat.

 Cand o sa fiu mare vreau sa am asa :

• Un catel cracanat si bleg precum cel de mai sus.

• Un alt catel cracanat.

• Si un alt cracanat alb!

Sunt calma de cateva zile. Extraordinar de calma as adauga. Probabil fiindca m-am aruncat pe carticica mea minunata precum un vultur asupra prazii. Sau poate fiindca n-am avut niciun motiv sa nu fiu calma. Nu stiu, nu-mi pasa. Am terminat cartea. M-am indragostit!

M-am indragostit de nenea Adrian Chivu! M-am indragostit rau de nenea Adrian Chivu! Cat de mult il iubesc eu pe nenea Chivu! Sentimentul meu de indragosteala s-a cam raspandit si pe la altii, la altele, bla bla.

Andreuta mea, Gicuta mea blonda, s-a indragostit.

“Andreea Andre: Sa vezi ce am patit ieri in autobuz
Andreea Andre:
Nessu`: Ia zi
Nessu`:
Andreea Andre: In primul rand m-am indragostit
Andreea Andre:
Nessu`: :))
Andreea Andre: s-a asezat unu’  fainnnnnnnnn langa mine
Andreea Andre:
Andreea Andre: da` cand incepeam si eu sa ma indragostesc de el,  baiatu` scoate sticla de angeli si dai si bea:(((((((
Andreea Andre: si sa nu te puna dreq sa razi ca ai belit carasu`
Andreea Andre: ca eu sufar:((((((
Andreea Andre: :(”

Sa rad? Sa pot eu sa rad?

AHAHAHAHA! Normal ca pot! Ba ce oameni! Nu-i bai, Andreutzo! “Tre` sa mananca si gura noastra ceva, nu crezi?” Saracuta de ea, mi-e prietena draga si sensibila, ea sufera mult si este fragila cand e cazul. A fost cazul..se vede ca sufera. Ma si gandesc la ea, mi-o imaginez suferind si ma bufneste rasul. Dar nu asta conteaza acum. Mi-e frica intr-un fel sa rad, fiindca mi-e ca-mi da checiu` si nu-mi sta bine strident machiata.

Nu am aflat ce a patit in al-2-lea rand. Nici asta nu conteaza acum! Es este o draguta si gata! ( Te rog, ma ierti ca am ras? Pe le se? O capa! Me Se )

P.S1 “ai belit carasu`” respectiv “sa-mi dea checiu`”, sunt folosite la caterinca, tratati-le ca  atare.
P.S2 Tanti mama lu` Andreea, va iubi mucio, chiar daca asta mica fara suvite blonde e cam capcauna. E ca noastra.
P.S3 Andreutza, mergem la zoo duminica?
P.S4 Estera esti o chiulangioaca.
P.S5 Adu-mi aminte tanti Estera sa iti aduc luni cartea, pe le se.
P.S6 Frate-miu vrea “pirz” de limba fosforescent, unde naiba gasesc in Be ve?
P.S.7 Vreau sa fiu iubita lu` Mirica si nu stiu cum il mai cheama pe ala.
P.S.8 Ah, Claudiu parca il cheama!
P.S.9 Este vizibil ca am probleme?
P.S.10 N-aaaam cu cine, domne`!

“Fiind baiata, paduri cutreieram…” si jurnal de fete-aveam.. Asa se face ca eu, respectiv Nessu, m-am gasit sambata dupa-masa sa-mi fac curat intr-un vechi dulap uitat intr-un mult mai vechi beci racoros (care urla de atatea vechituri adunate si ingramadite in toate colturile).. ca sa gasesc in acel minunat dulap un jurnal de calatorie banuiesc,(cel putin, majoritatea temelor alese sunt pe baza unor calatorii/excursii ce le-am efectuat prin clasa a IX a)

” Descoperind Romania, ne regasim in Valea Teleajului, indreptandu-ne spre Valenii de munte, unde vom vizita “Casa memoriala a lui Nicolae Iorga”
Este frumos, cam plictisitor insa, pentru ca ascultam o caseta cu Marcel Pavel. Inchid ochii. Nu mai aud nimic acum. Ii deschid si ma concentrez asupra peisajului incantator. Peisajele pana acum au fost minunate..Totul e acoperit cu o manta alba si sclipitoare, doar niste copaci se pot zari, rasarind falnici si infatisandu-si superioritatea in jurul caselor mici si grele de zapada. Cativa copii sunt agitati prin spate, se bat cu floricele si se injura. Doar colega mea de “scaun” sta linistita insa foarte concentrata si citeste o carte de Sandra Brown. Poate am s-o citesc si eu intr-o zi! Eu, in schimb sunt incantata de aceasta excursie! E uimitor cate lucruri credem ca le cunoastem..Si cat de putine stim cu adevarat! 
  Pana acum a fost foarte frig, dar atunci cand soarele a iesit, parca ne-a incalzit pe toti. Parca ne-a incalzit si sufletele nelinistite.. Ne-a calmat. E liniste. Geamurile sunt acum clare. Pojghita parca din cristale de gheata, prin care abia reuseam sa vad luminile caselor s-a topit. Imi lipseste, totusi.
  Am trecut pe langa o minunata cascada, care parca a deschis o alta lume..! Daca pana la Valea Teleajului totul era alb si acoperit cu o plapuma pufoasa de zapada, aici, in Valeni isi face aparitia “vocea padurii” , inca verde pe alcouri, cu niste petece galbene si aramii.. Am facut primul popas. Padurea respira. Din cand in cand vin pale de aer cald. Apoi rece. Apoi iar cald..
  Am ajuns pe un drum de tara, cu alte case minuscule, oameni simpli foarte gros imbracati, retrasi si timizi, apoi iar pe langa padure.. Privesc pe geam in cautarea unor animale salbatice (poate am noroc sa vad si eu ceva!) In curand vom face un nou popas pentru a ne mai relaxa dupa serpentine.
  Suntem la Prahova. Pare frumos, insa totodata pare rupt de lume, desi sunt benzinarii, vile, blocuri si alte lucruri ce “te leaga de civilizatie”. Multi oameni sunt imbracati “ca de tara”, ies cu vacile la pascut prin fata blocului, ori stau pe banci povestind una-alta. Livezi mari cu pomi de tot felul apar si vestesc venirea primaverii. 
  Iesim din satul “Homariciu” si poposim pe un camp inghetat, dar inca auriu, ca si cum iarna a surprins campul in momentul sau de glorie si l-a poleit cu gheata.. Am ajunsin scurt timp in Valeni si am inceput ne pregatim sa vizitam “CASA MEMORIALA A LUI NICOLAE IORGA”.
  Am vizitat “C.M.N.I” si a fost frumos. A fost un prilej sa invat o multime de lucruri noi despre dansul.. Am aflat ca s-a nascut la ora 24.00, la 6 ani stia mai mult decat profesorii sai, la 7 ani vorbea fluent franceza, urmand ca la 8-9 ani sa stie 14 limbi. A scris foarte multe carti, inclusiv testamentul sau din 1939. A fost omorat la ora 24 cu 9 gloante intr-ansul.  ”In galeria amintirilor trebuie sa il pastrez mereu pe Nicolae Iorga, care a murit ca un erou” Henri Coanda. Sper ca voi reveni aici deoarece m-a marcat foarte mult vizita la acest muzeu!
  Plecam de la “C.M.N.I” si ne indreptam spre Cherlea unde vom vizita niste manastiri. Peisajul este din nou minunat, dealurile sunt acum brumarite, copacii precum niste culori pe paleta unui pictor isi intind acum bratele protectoare peste pamanturile argintii. Un catel se plimba linistit pe marginea drumului iar soarele palid imi incalzeste cat de cat fata. Privesc in continuare in jur si inchid ochii.
  Ma trezesc ajunsa la “Manastirea Ciolan” pe care o vizitam. La intoarcere ne simtim relaxati, parca mai plini de iubire si intelegere..sunt noua! Sunt atat de relaxata si impacata datorita vorbelor parintelui.. Icoanele erau aurite si cred eu “facatoare de minuni”! Privesc din nou la padurea linistita, in timp ce ne indreptam spre Vulcanii Noroiosi..Pare si ea sfintita! Totul in jur parca e sfant, totul e  frumos luminat de razele calde ale soarelui. Un adevarat paradis pentru noi. Sunt uimita de peisaj, de sculpurile frumoase de la “Fantana Rece”!
  Intram in satul Magura, un satuc situat la 900 m altitudine, uitat de lume. Casele sunt acoperite cu tabla, incalzite cu sobe cu lemne, hornurile prin care iese fum creeaza un peisaj pitoresc ca in povestile de iarna ale lui Andersen. Aici traiesc oameni simpli si politicosi, oameni saraci si ma putin invatati, insa credinciosi si corecti.
  Satul “Satuc” este de-a dreptul rupt de lume! Casele au ramas din chirpici, sunt acum crapate si vopsite urat si neglijent.. Inchid din nou ochii. Imi place soarele asta..
  Am ajuns la Vulcanii Noroiosi..! “

Buahhahahaha, saracuta de mine! Saracuttttttttta de mine! Pun pariu si jur pe roz ca am folosit “compunerea” asta pentru scoala! Si mai pun pariu ca am si luat vreo nota buna pe ea! Cate metafore, cat suflet de copil pur si inocent, cata daruire! Ce minunata poveste de plans! Orice emochid ar plange la ea! Pana si mie mi-au dat lacrimile de bucurie si implinire!

Pentru acei ce considera ca eu stiu doar sa critic si sa rad de altii, na ca v-am dat de joaca, bre! Luati si radeti pana nu mai puteti, plangeti daca vreti, atingeti-va si dansati lasciv rostindu-mi monologul plin de puritate si metafore CA “CAMp poleit cu zapada” sau ce puii mei  mai scriam eu pe acolo. Ba si aia de langa mine ce porcarie citea! Ce porcarie am vrut sa citesc! Ce porcarie am citit intr-un final!! DA, AM CITIT SANDRA BROWN! Astept ecranizarile cu nerabdare!!

P.S.1 Sunt ultra-mega-super-terra implinita si linistita ca m-am confesat voua din nou, fiindca prietenii mei imaginari sunt prea ocupati cu prietenii lor imaginari..
P.S.2 Cred ca e timpul sa incep sa scriu o carte de povesti pentru manguste cracanate cu sclipici in bot si pentru printisori cu sclipiciu` mare, dar cu probleme majore de comportament si nu numai.
P.S.3 Si voi mai scrie o carticica mica, mica, mica, pe care o voi da ca bonus la cartea aia mare, mare, mare dedicata mangustelor bambuce, aceasta fiind dedicata cu dedicatie speciala fara numar, fara numar, fara numar, agramatilor si ANALfabetilor!

Hai, gata, stii ceva?!

E ziua Andreei! Tananaaaa!  E ziua Andreei baa! Si se face si ea fata maaaaaaaaare si frumoaaaaaaaasa si desteaaaaaaaaaaaaapta siii atat. (Oricum, minteam, deci nu te umfla in pene prea mult!) Ca tot e ziua lu` tanti fatuca asta minunata care ieste ia, care a dat bombuane, ciai de lamae si niste rodii acre, am zis ca e frumos sa ii urez urari de bine pe toate “partile normale, nu orale”. Si am facut-o.

Gata. Deci m-am  indragostit (si) de fratele Esterei. De Dani! Dani, te uby si esti mumu si as vrea sa fiu cumnata cu Estera! Sau nu. Ma gandesc mai bine si ..NU VREAU SA FIU CUMNATA CU ESTERA! Desi mi-ar sta bine numindu-ma “Costea Ioana”, refuz sa accept ideea de a avea acelasi nume cu al Esterei. Sa stau in casa cu ea, sa mancam din acelasi castron..IAX! Nem, nu e bine. Nu de alta, dar daca as injura-o, mi-as pune soacra-n cap..si pe uby, si pe ea, tot neamu` Costestilor.
Si vreau sa iti zic ca m-am mai indragostit de unu` care canta la mandolina pe Republicii! Iamiiiiiiiiii! Da` am cam uitat cum arata..! Deci l-am uitat si pe el.. :| Oricum, era frumos, Estera poate sa confirme! (pun pariu ca ori era gay ori era luat si marcat de vreo uratanie fitoasa si plina de cosuri!! Da sunt invidioasa..!)

In fine. Revenind la ziua lu` ciutix asta a noastra, trista si deprimata asta a noastra, bestia asta care ma streseaza toata ziua, pitipoanca asta wannabe, (fa abstractie de cati “asta” vrei, sunt bine-dispusa si am chef de aberat) pot sa zic si anume ca ne-am distrat. Am dat din coate pe muzica imaginara, si ne-am mazgalit cu frisca - si aia la fel de imaginara - , am ras si ne-am simtit destul de bine, pana cand a fost cazul sa ne caram. Si ne-am carat. Si ne-am carat carandu-ne acasa ca era cazul.

Ma duc sa visez..putin..E CAZUL

P.S1 Dani, esti frumos, bine ca nu semeni cu sora-ta!
P.S.2 Multumim comitetului si lu`tanti mama lu` Andreea care s-a simtit si a pus mancare si pentru noi azi.
P.S.3 Azi sunt agramata si analfabeta (putin numai)
P.S.4 Ceea ce ai citit - degeaba - este un pamflet si te rog sa nu faci asa ceva acasa.
P.S.5 ASA CEVA,CE? Nimic, aberez.

Dupa ce mi s-a spus ca sunt o scrantita(la care am adaugat “dar totusi verticala”), de o anumita tanti, intr-un fel nu tocmai dipomat, ci ca taranca, asa pe fata, dupa ce m-a deprimat in ultimul hal de am zis ca ma supar si nu mai respir, am iesit in lume cu fatucile astea care mai stau cu mine si nu ma considera chiar o scrantita.

Si am iesit iesind in oras la Capi de caise(c-asa mi-a ales iepurasul ala de osparar)si-o cafea pe terasa de la Dinz, unde am lalait-o vreo ora, pana au constatat ca le e cam frigut la manecute si am decis sa ne caram incet si sigur spre casa. Si pornim in jos pe Republicii, povestim, radem, povestim, radem si…AAA! povestim. Ne oprim la nenii aia “care e ei indieni”, dau putn din coate, o admir pe bunaciunea aia cu voce faina si ma trezesc trasa de..de maneca,sa zicem. “Hai tu o data sa mergem!” , “Da` sunt si eu om, ce am facut? Hai sa mai stam putin” Si plec. Va urasc!

Si plec plecand spre Livada, cetinel pe langa Aro Palace, ma abtin sa nu trag cerbu` ala din gradina hotelului de coarne, mai mergem asa ca babutele, ‘dam coltu`’ pe muresenilor si..CE SA VEZI? NENEA CU VATA PE BAT! Muais, de cand n-am mai mancat! Vreau vata pe bat! Ele fac figuri, ca nu, ca nu vrem ca nu stiu ce. Bia, mai de gasca zice ca isi ia si ea. MERSI! Estera si Andreea ” Nu, ca nu vrem” Buuuuun! Hai ca va iau eu, vreti? DA! Si ne luam vata pe bat!

Imi pune nenea ala ditamai vatoiu` pe bat, incep sa o aranjez, imitand o coafeza aranjand un coc. Nenea era cam suparat si in timp ce astept sa isi ia si fetele betele cu vata, il intreb daca nu vrea sa ii fac reclama si tace. Si tace. Si ii fac reclama. Si urlu ” Pooooftiti la vata pe bat din zahar margaritaaaar ” exact atunci cand trec doi emochizi pe langa noi. Ii prostesc intr-un final sa isi ia si ei vata pe bat, mosu` zambeste, eu cer sa ma treaca pe caiet cu o vata pe bat gratis el tace iar si plecam.  Traversam REGULAMENTAR, ajungem in Livada dupa 546945 minute, ne intalnim cu cei 2 emochizi ce mancau “neşte” vata, eu urlu “traiasca vata pe bat” si decidem IMPREUNA sa mergem pe dupa ziduri, urmand sa coboram pe la maternitate si inapoi in Livada.

Evident ca tanti Nessu nu se poate abtine sa nu comenteze despre minunata ei vata de zahar in timp ce mananca delicat ca o marmotica cu morcoviorii fierti. Decid sa ma autointitulez REGINA VATEI PE BAT. Ma prinde titlul asta. In timp ce ne plimbam noi, trec doi idioti pe langa noi “HĂĂĂĂ, FATA, NU+MI DAI SI MIE NISTE VATA??” “

Venim tiptil spre Livada din nou, de data asta EU, da, EU, Nessu, urland CARAMEL din 2 in 2 minute. Ajungem in Livada. Mai radem. Trec niste emochide, strig TOKIO HOTEL RULES! Se uita urat cu ochii aia colorati cu negru. M-am calmat. Pleaca Estera. Plecam si noi.

Am fost in oras azi, ti-am zis?

Dupa ce mi-a sarit un nene suparat pe mine, da` suparat rau, ca sunt frustrata, ca sunt proasta, ca sunt nu stiu cum, cred ca e timpul de o lamurire..

Nene, incearca sa si respiri din cand in cand.. Abilitatea de a scrie nu te face neaparat destept! Ca injuri ca la usa cortului dovedeste ca esti disperat, suparat, pe jumate misogin (incearca sa intri in contact cu mai multe femei,asa macar compensezi lipsa de experienta). Ca esti misogin e bine, intrun fel.. In felu` ala bun, te invata nenea Zero.. E nene bun, sa stii! Ce e neplacut la treaba asta cu faptul ca esti misogin, este ca ajungi sa ai bataturi in palma si.. se vad! In fine, lasand asta la o parte si judecand dupa comentariile tale legate de mIRC si faptul ca sunt nu stiu cum, ca-mi place sa corectez si sa critic, ca urasc pe nu stiu cine, ma fac sa cred ca tu..ai probleme. Adica pe langa faptul ca esti oligofren esti si ipocrit aruncand ca nebunu` cu afirmatii aiurea,pentru ca..? Probabil sa ma jignesti, nu? Pai daca ma jigneai mai dadeam approve la comment-urile tale ‘reusite’ si ‘din suflet’? Le las, puiutule, sa nu fiu singura care zice ca ai probleme!

Ah, era sa uit! Eu chiar sunt o frustrata, o agramata, o urata, o proasta, o nesuferita si ce mai spui tu acolo! Nu e cazul sa te repeti de 546484 ori. Repetitia este un semn al prostiei. Scrie mare intro zi, pe-un afis ” NESSU E PROASTA” bla bla si gata. O stiu eu, o stiu si altii care-mi citesc post-urile. Inteleeeeegi?

Respira, cauta-ti prietena(adevarata), fa sex, respira din nou si ia aminte : Parerea ta nu conteaza!

In copilarie visam sa ne facem “printese barbie,politisti,doctori,balerine,dansatoare,veterinari,mame,tati,etc.” Ce am facut pentru asta? Am reusit sa ne implinim visurile?

Spre exemplu : cati sunt cei ce au ajuns intr-adevar doctori asa cum si-au propus in copilarie? Pai, cam putini, fiindca in ziua de astazi,prea putini sunt cei ce alerg dupa visuri. Toti vor bani, cat mai multi bani,sa fie cei mai tari si cei mai smecheri si pana mea! Pentru implinirea visurilor este necesar sa inveti (sau nu), sa ai ambitie si evident, o motivatie.Motivatia ar consta in devenirea practic a unui doctor, de succes, ce face bani multi, ia spaga, la la… Da, sigur ca te-ai gandi ca in copilarie motivatia ar fi fost alta, total diferita de asta.. Mai exact, in copilarie ai gandi la salvarea unor vieti si nu la bani.

Ati spune, defapt cred ca si eu as spune ca e normal, insa..ai invata ca prostu` ani de zile la o facultate care, dupa absolvire ti-ar oferi o situatie financiara cat de cat buna?  NORMAL,nu-i asa? “Pai dupa aceea vine banutu` si sunt sigur/a ca se va fi meritat toata toceala asta! ” Pai si cu visurile cum ramane? “Da`le dreq, oricum nu aveam prea mari sanse sa devin doctor..” Mda..

Totusi, am intalnit si persoane care si-au implinit visurile si acum lucreaza in domeniul respectiv, bucurosi fiind de statutul pe care il au acum. Majoritatea sunt de parere ca s-a meritat toceala asta ce i-a adus aici, ca fac ceea ce le place..si cred ca..O FAC DESTUL DE BINE!

So, facand ceea ce iti place, poti  sa ajungi sa iti iubesti locul de munca?

Ma uitam acum cateva zile la niste copii de v-o 5-6 ani, vorbind despre mess si alte cacaturi chestii de-astea “super tari” la varsta lor.. Unde e copilaria? Unde sunt jocurile alea cu vecinii pana tarziu, prin boscheti, copaci sau parcuri? Unde sunt gumele Turbo si Center Shock? Unde sunt papusile si masinutele?

Frumoasa copilaria asta..Ne jucam de innebuneam pana tarziu, mergeam acasa, dormeam, apoi dimineata ne intorceam din nou, ne oboseam construind cabane cu garaje si etaje,alergand ore-n sir si ascunzandu-ne, ori batandu-ne cu apa in zilele toride.. Mai erau si discutiile serioase despre viata,vise despre viitor, ganduri despre maturitate si multe altele.. Certuri pe mingii, locuri in ciresti sau nuci, papusi, masinute, orice.. Apoi impacarea mult asteptata si prietenia din nou.. Frumos, frumos, insa totul trece si uitam sa ne uitam inapoi,gandindu-ne la viitor, la bani, la munca, la scoala, la iubiti/iubite si alte prostii de genul..

S-au pierdut toate, inclusiv jocurile pe care le jucam noi cand eram mici in fata unor prostii ce ulterior ii vor prosti pe saracii micuti ce acum isi petrec perioada Copilariei…SAU NU..! Poate vor evolua in tainele mess-ului; sau poate..Cine stie, vor deveni asi in ale informaticii..Macar atat!

Yea yea..!