Cautam zilele astea ceva pe gogol si dau de un titlu ca din revistele pentru adolescente acenice. “CUM AFLII DACA TE PLACE?” CEEE?
Doi dintre bunii mei prieteni, posesori de I PHONE, ar spune “Wait, there’s an app for that too!” insa nu si eu! Eu merg pe varianta cea mai lunga si anume, citesc tot!
Stiai ca poti afla de pe net ce “simptome” are un baiat indragostit si totodata, daca un baiat te place?
NU?! CHECK THIS OUT!
Si pentru cei carora le e prea lene sa intre acolo, va da mama direct pe farfurie si raspunsurile la cele doua intrebari:
Î: Cum imi dau seama ca ma place ? ce simtome are un baiat indragostit?
R: eu_stie_tot
a răspuns: “Cred ca te pot ajuta eu, pentru ca si eu sunt indragostit. In
primul rand se poarta frumos cu tine, iti ia apararea, se ofera sa te
ajute, si nu prea se supara pe tine orice iai face. Apoi iti face
complimente discret sau direct, si incearca sa petreaca cat mai mult
timp cu tine. Iti arunca priviri fugare, incearca sa se imprieteneasca
cu prietenii tai si sa stea cat mai aproape de tine. Acuma ca stii
incearca sa vezi daca te place. Nu garantez ca o sa mearga pentru ca nu
toti baietii sunt la fel. Asta fac eu. Daca baiatul e mai timid nu o
sati spuna ca te place asa ca daca esti peste 50% sigur ca te place fa
tu primul pas. Sfat: daca tu nu il placi nu profita de el.”
Carmen
a răspuns:
“Poi iti zic eu…dupa experienta mea cand e pl tn incearca sa-ti
atraga atentia facand tot felul de lucruri,,prostesti,, , mereu te audce
in vorba…ce zici despre;;;poate stie ea(cand e cu alti)/…incearca
sa-ti vina in ajutor; iti spune ce i se intampla..( asta in cazul
baiatului cu care te intelegi bn si sunteti amici) in cazul celuilalt nu
prea stiuh dar cred ca se intereseaza d tn si incearca sa se bage cu tn
in seama…cauta sa fiein preajma ta…”
Si simptome:
Silvia
a răspuns:
“Simptome de febra”
Raspuns anonim:
“Auzi,ce simptome are!
pai il doare stomacul,febra mare,scaune dese si moi,il doare
capul,maseaua si nu are somn. 
“
How cool is that?
Vezi ce mult te ajuta internetul asta? Cat de informativ poate fi! Tine si de sete si de foame! Daca mi-as petrece doua saptamani non-stop pe internet as deveni femeia mai mult decat perfecta!
Deci baieti, fiti atenti aici! Ochi si urechi la mama!
Orice semn de gastrita, icter, gripa, orice cacare cu durere in exces, durere de masea, cefalee, ejaculare precoce, entorsa, febra, insomnie, stranut, orice oftat sau suspin sunt considerate simptome ale indragostirii!
Mare grija si la urmatoarele combinatii de alimente, acestea creeaza mari probleme care la randul lor creeaza alte mari probleme:
bere-orange juice-lapte-struguri;
iaurt-pepene rosu-bere-mere;
lamai-salata de vinete-sana;
Mare grija si la “semnalele” pe care le emiteti, programele la care va uitati cand mergeti in vizita, hainele pe care le purtati si luati aminte:
“Sfat: daca tu nu il placi nu profita de el.”
Destul. Deocamdata.
“NU SUPORT oamenii cu care nu vorbesc, nu am niciun fel de treaba si dupa o perioada de timp delta te [te > 100 zile] primesc un PM/mesaj/instant message care de cele mai multe ori suna in genul “…ce faci? ….mai traiesti? …nu mai dai niciun semn de viata”. ”
Nenea K de la kilogram
Cum, nene K, nu-i mai bine sa nu ti spuna nimic decat sa te intrebe porcarii plictisitoare?
Ce poate fi mai enervant decat un om care te piseaza cu intrebari? Si nu numai de genul acestora. De ce atatea intrebari? Pe mine ma enerveaza la culme intrebarile de genul “Si..ce-ai mai facut?” care te duc la acelasi raspuns: “Mai nimic..” sau “Scoala -acasa, munca - acasa”
Sau mai sunt alea care te baga la colt, te pun in genunchi si te fac sa te dai cu capul de pereti: “Esti bine?”, “Esti suparat/a?”, “Esti ok?”, “Ce-i cu statusul asta?”, “Cine e in poza?”, “De ce n-ai mai dar vreun semn?”, “Te-am suparat?”
Exercitiu :
Omul cu pricina: Buuuna! Ce faci?
Eu: Bine, tu?
Omul cu pricina: Bine, pe aici..
Eu: (ce naiba pot sa ii raspund?!) Great!
(dupa zece minute)
Omul cu pricina: Si? Ce ai mai facut?
Eu: (sa ii spun ca de toate sau ca mai nimic? Daca ii spun ca am facut de toate o sa ma intrebe ce anume si intram in polemici plictisitoare si nu ma mai lasa 2 ore cu povestile sale de la pescuit!) Ah, nimic special..
(dupa alte zece minute)
Omul cu pricina: Si cu ce te mai lauzi?
Eu: (esti prost, lasa-ma!) Nu ma laud.
Omul cu pricina: Ah, ok.
Omul cu pricina: Da` esti suparata?
Eu: (Ma stresezi!!) Da, sunt suparata
Omul cu pricina: Dar de ce?
Eu: (M-a lasat prietenul? Sunt insarcinata? Mi s-a terminat parfumul?) Mi-a rupt strampii in timp ce ma chinuiam sa urc in autobuz..
Omul cu pricina: Serios? Pai si asta e motiv de suparare?
Eu: (…intrebari, intrebari, intrebari!!) Glumeam.
Omul cu pricina: Ah. Singur nu esti suparata?
Eu: (..alte intrebari, alte intrebari, alte intrebari!) Foarte.
(dupa un sfert de ora)
Omul cu pricina: Si nu mai zici nimic?
Eu: (click dreapta, delete - delete from Adress Book, too) Ba da, tu?
Omul cu pricina: Pai..mai nimic
Eu: IGNORE
Destuuul! Deocamdata!
Citeste mai mult despre parerea lui K despre toate astea AICI
Te trezesti intr-o dimineata si adormit, te uiti in oglinda iar ceea ce vezi nu mai recunosti. Vezi un chip demult imbatranit.. Inchizi ochii si-ti arunci in graba niste apa pe fata. Te gandesti la ziua ce urmeaza. Va fi ca de obicei. Te apropii sa verifici daca ai incaruntit. Da, ai incaruntit. Nu te impacienta. Este doar inceputul. E normal. Se intampla destul de des la varsta asta.
Ti-aduci aminte cand inchideai ochii la lucruri frumoase? Tii minte seara aia cand a trebuit sa stai acasa fiindca n-ai vrut sa mergi si tu la film? Mai stii cum miros florile de camp? Dar gustul eugeniei? Iti mai aduci aminte cum ti-ai inceput viata sexuala? Dar de prima sticla de bere cu prietenii? Prima tigara fumata pe ascuns? Prima dragoste? Intaia prajitura la cofetarie? Prima bicicleta? Primul patru la romana? NIMIC?
Ai fost orb ani de zile. Ai vazut doar ce ai vrut tu sa vezi, ai fost doar cum ai vrut tu sa fi.
Ai stat cu iluzia ca vei ramane mereu tanar dar te-ai trezit cu douazeci de ani mai batran si acum iti vine sa urli de durere si sa te revolti. Da, iti vine sa sa urli, dar nu fa asta. Gandeste-te la realizari! Poate-ai facut un copil, sau poate ai facut chiar doi copii. Sau poate o intreaga echipa de polo. Poate-ai devenit profesor si ai indrumat sute de copii spre lucruri pozitive. Poate n-ai ajuns bogat, asa cum sperai, dar macar te-ai descurcat. Ai casa ta, ai viata ta normala cu intamplarile tale banale, ai prietenii pe care ti i-a dat Domnul vrand-nevrand. Sau poate nu ai nimic. Poate acum stai ingandurat cu o tigara-n mana si inca astepti ceva.. Au trecut ani de zile si tu continui sa astepti. Asa ai fost mereu. Ai stat si ai asteptat. Nici macar tu nu poti sti ce anume ai asteptat. Ai stiut doar ca trebuie sa astepti.
Poti deschide ochii de un milion de ori si o vezi acelasi chip imbatranit de un milion de ori. Poti deschide usi care te vor duce oriunde, numai inapoi la tinerete nu.
Odinioara, cand inchideai ochii visai la viitor. Te visai instarit, cu o familie frumoasa, un labrador. Ti-ar fi placut sa fii fericit cu cel pe care-l iubeai. Ti-ai fi dorit sa calatoriti impreuna prin toata lumea, sa fiti sanatosi si fericiti, fara sa aveti nicio grija. Inchide ochii. Ce vezi? Te mai vezi in viitor?
Uite, aceea este copilaria ta, iar acea doamna este mama ta. Era foarte tanara. Ah, uite-l si pe baietelul prietenilor parintilor tai! Tii minte cat si cum va mai jucati? Mai stii cat plangea ca nu imparti jucariile si cu el? Aici cati ani aveai? Chiar iti placea domnisoara aceea careia ii scriai atatea bilete? Hei, va sarutati! Ati fost impreuna? Oh, da… prima zi de liceu! Nesuferita profa de romana! Deja ti-a dat un patru! Uite si prima zi de munca! Iti placeau colegii. In special Dana. Frumoasa nunta! Unde-ati fost in luna de miere? Seamana leit cu tine asta micu`! Uite, are ochii tai si buzele Danei! De ce plangea Dana? A fost vina ta? Copiii stiu? Mai aveti vreo sansa? Sa stai singur? Unde? Cine-i tipul care se uita cu ochii in lacrimi la tine?
Sunt eu..
Acum gata! Totul se va termina in curand. Nu mai ai niciun raspuns. Pleaca, urmeaza o zi la fel!
Imi cer mii, miliarde, trilioane de scuze că am fost atat de nesimţită si nu m-am conformat stingând luminile sâmbata la 8 (doozeci, dacă iţi place să ridici degetul mic atunci când bei apă plată cu lămâie rasă) dar eram prea ocupată să imi indrept părul dansând - in lumina tuturor becurilor şi a spoturilor mele mai putin economice - pe muzica de pe VH1. Desigur, asta după ce mi-am scos o doză de REDDS din frigiderul meu şi mai puţin economic şi am aspirat - (LA ORA AIA?!), scuturând săculeţul pe geam, ca o buna ecologistă ce sunt. Apoi, am iesit plictisita să-mi plimb catelul imaginar si dupa ce-a impodobit toate strazile cu colacei urat-mirositori - pe care i-am lasat frumos la locul lor, asteptând să se usuce si sa-i folosesc pe post de mingie de fotbal - a dat fericit din coada cand m-a văzut aruncând cutia de REDDS si ambalajul de la o ciocolata fix pe jos, pe care ulterior le-a considerat jucarii, asta tot ca o buna ecologista ce sunt! In final, am decis sa le iau de pe jos si sa le arunc in apa, (CARE APA?!) macar sa nu se mai vada asa urat in parc.. Sper să mi se accepte măcar câteva zeci din scuzele alea, să nu aberez degeaba.
După cum am aflat, s-a propus de catre niste neni in cadrul programului “Ora Pamantului” sa stingem luminile, incercand astfel sa mai scapam de poluare si incalzirea globala. Treaba este la a III-a ediţie, anul acesta fiind inclusă şi România. Probabil nenii erau atat de beti in momentul in care au propus asta, incat au zis “Bă, chestia asta chiar poate să meargă!”. Sau dupa o lunga criză de calciu şi alta de personalitate au decis ca “Tre’ să oprim luminile ca să oprim astfel incalzirea globala!”.. In orice caz, chestia cred ca le-a reusit in restul colturilor lumii. La noi, mai mult ca sigur multi au uitat, ori nici macar n-au stiut de asta. Cei care totusi au stins luminile si s-au jucat “de-a mama si de-a tata” in timpul acesta, au tot respectul din partea mea si cateva plecaciuni!
! Apreciez ca majoritatea s-au mobilizat si chiar au stins luminile, asta inseamna ca incepem sa “colaboram” in scopul revenirii la viata de dinainte de asta si chiar se pare ca reusim intr-un final sa facem o chestie interesanta.
! Totusi, pentru a scapa de poluare si al incalzirii globale, nu era mai indicat sa se faca o zi in care sa nu se umble decat cu bicicleta sau pe jos?
Destul. Deocamdata.
Sa dam drumul la radio si sa ascultam muzica difuzata era un lucru ce mereu ne facea mereu sa zambim, sa dansam, sa ne distram. Acum nu mai e nimic la fel. Pornim radioul si auzim lălăiala unor POPSTARURI, ba chiar SUPERSTARURI sau cum puii mei isi mai zic ei acum, lălăială ce o auzim in fiecare zi, pe toate posturile, la orice ora. WHAT THE FUCK IS GOING ON?
In fiecare zi aceeaşi melodie de 54687 ori, iar apoi aceleaşi reclame cu porcării pe care eu NU VREAU SA LE CUMPAR, porcării precum lame de ras cu 64654 lame lucioase şi frumoase, când eu nici macar nu mă bărbieresc, sau reclame cum e cea la di en gi ( vrei sa fii sexi? vrei să fii frumoasa, atrăgătoare si să te placa toti retardaţii cu 5 randuri de dinţi şi o zgarda cât capul lor de mare la gât? vrei să te muşte toate de fund când o sa te vada ce geanta di en gi plină de sclipici ţi-ai luat? vrei să fii tu o diva supertare superbenga, superşmechera, superfensi, supertrendi? POARTĂ DI EN GI!) AM NEVOIE DE O GEANTĂ DI EN GI CA SĂ FIU ATRĂGĂTOARE? Bă ce proasta sunt că nu am sunat să-mi iau şi eu geanta asta di en gi plină de sclipici! De-aia nu se uită niciun retardat burtos la mine!
Ascult o melodie, la jumatea orei o mai ascult o dată, şi inca o dată. Imi vine să arunc radioul pe geam şi să ma sinucid, dar mă răzgândesc.. Era o vreme când cei mai mari ii ascultau pe nenea Jimmi Hendrix şi pe cei de la The Scorpions şi se distrau la chefuri, iar noi, cei mai mici ne bâţâiam pe acolo, ori pufaiam plictisiţi aşteptând “Celine Dion - My heart will go on” .
A devenit un moft să asculti acum la radio un jimi hendrics, abba, bităls, generaţia de acum nestiind decât de riana, britnei spiărs, sau alte bâzâituri minimaliste, iar cei care mai cer astfel de trupe au, desigur, peste 30 ani. Inţeleg, aşa e moda, aşa e vremea, asta se cere in ziua de astăzi. Dacă vii cu o propunere de Holograf, Pasărea colibri, Florian Pitiş, oamenii ori iţi inchid telefonul in nas şi te cred nebun, ori te considera un învechit mort in cort. Cum frate să asculţi melodiile alea de babalâci? Da` tu n-ai auzit de tochio hotel? NU! Nici de ReBeDe? NICI! Da` de Guţă ai auzit, nu?
Am copilărit pe Andre, Animal X şi restul prostiilor ce mai erau pe atunci şi DA, le ascultam cu plăcere, colecţionam postere şi taiam poze cu ei din ziare şi mi le puneam in “caietul meu de trupe”, cu care mă dadeam mare la “toate proastele astea din bloc”. Am crescut şi m-am lăsat de “sporturi extreme”, am trecut la muzica bună pe care o ascultam la radio si prin casa. Ne prostim incet şi ne place.. 
P.S. Nene Tudor Chirilă, daca mai vrei să fii la radio, iţi sugerez să te laşi si să uiţi, fiindcă nu mi-ai mai placea cu botul plin de sclipici si o geanta di en gi şmechera la brat.
Cand o sa fiu mare vreau sa am asa :
-
Un catel cracanat si bleg precum cel de mai sus.
Sunt calma de cateva zile. Extraordinar de calma as adauga. Probabil fiindca m-am aruncat pe carticica mea minunata precum un vultur asupra prazii. Sau poate fiindca n-am avut niciun motiv sa nu fiu calma. Nu stiu, nu-mi pasa. Am terminat cartea. M-am indragostit!
M-am indragostit de nenea Adrian Chivu! M-am indragostit rau de nenea Adrian Chivu! Cat de mult il iubesc eu pe nenea Chivu! Sentimentul meu de indragosteala s-a cam raspandit si pe la altii, la altele, bla bla.
Andreuta mea, Gicuta mea blonda, s-a indragostit.
“Andreea Andre: Sa vezi ce am patit ieri in autobuz
Andreea Andre: 
Nessu`: Ia zi
Nessu`:
Andreea Andre: In primul rand m-am indragostit
Andreea Andre:
Nessu`: :))
Andreea Andre: s-a asezat unu’ fainnnnnnnnn langa mine
Andreea Andre:
Andreea Andre: da` cand incepeam si eu sa ma indragostesc de el, baiatu` scoate sticla de angeli si dai si bea:(((((((
Andreea Andre: si sa nu te puna dreq sa razi ca ai belit carasu`
Andreea Andre: ca eu sufar:((((((
Andreea Andre: :(”
Sa rad? Sa pot eu sa rad?
AHAHAHAHA! Normal ca pot! Ba ce oameni! Nu-i bai, Andreutzo! “Tre` sa mananca si gura noastra ceva, nu crezi?” Saracuta de ea, mi-e prietena draga si sensibila, ea sufera mult si este fragila cand e cazul. A fost cazul..se vede ca sufera. Ma si gandesc la ea, mi-o imaginez suferind si ma bufneste rasul. Dar nu asta conteaza acum. Mi-e frica intr-un fel sa rad, fiindca mi-e ca-mi da checiu` si nu-mi sta bine strident machiata.
Nu am aflat ce a patit in al-2-lea rand. Nici asta nu conteaza acum! Es este o draguta si gata! ( Te rog, ma ierti ca am ras? Pe le se? O capa! Me Se )
P.S1 “ai belit carasu`” respectiv “sa-mi dea checiu`”, sunt folosite la caterinca, tratati-le ca atare.
P.S2 Tanti mama lu` Andreea, va iubi mucio, chiar daca asta mica fara suvite blonde e cam capcauna. E ca noastra.
P.S3 Andreutza, mergem la zoo duminica?
P.S4 Estera esti o chiulangioaca.
P.S5 Adu-mi aminte tanti Estera sa iti aduc luni cartea, pe le se.
P.S6 Frate-miu vrea “pirz” de limba fosforescent, unde naiba gasesc in Be ve?
P.S.7 Vreau sa fiu iubita lu` Mirica si nu stiu cum il mai cheama pe ala.
P.S.8 Ah, Claudiu parca il cheama!
P.S.9 Este vizibil ca am probleme?
P.S.10 N-aaaam cu cine, domne`!
“Fiind baiata, paduri cutreieram…” si jurnal de fete-aveam.. Asa se face ca eu, respectiv Nessu, m-am gasit sambata dupa-masa sa-mi fac curat intr-un vechi dulap uitat intr-un mult mai vechi beci racoros (care urla de atatea vechituri adunate si ingramadite in toate colturile).. ca sa gasesc in acel minunat dulap un jurnal de calatorie banuiesc,(cel putin, majoritatea temelor alese sunt pe baza unor calatorii/excursii ce le-am efectuat prin clasa a IX a)
” Descoperind Romania, ne regasim in Valea Teleajului, indreptandu-ne spre Valenii de munte, unde vom vizita “Casa memoriala a lui Nicolae Iorga”
Este frumos, cam plictisitor insa, pentru ca ascultam o caseta cu Marcel Pavel. Inchid ochii. Nu mai aud nimic acum. Ii deschid si ma concentrez asupra peisajului incantator. Peisajele pana acum au fost minunate..Totul e acoperit cu o manta alba si sclipitoare, doar niste copaci se pot zari, rasarind falnici si infatisandu-si superioritatea in jurul caselor mici si grele de zapada. Cativa copii sunt agitati prin spate, se bat cu floricele si se injura. Doar colega mea de “scaun” sta linistita insa foarte concentrata si citeste o carte de Sandra Brown. Poate am s-o citesc si eu intr-o zi! Eu, in schimb sunt incantata de aceasta excursie! E uimitor cate lucruri credem ca le cunoastem..Si cat de putine stim cu adevarat!
Pana acum a fost foarte frig, dar atunci cand soarele a iesit, parca ne-a incalzit pe toti. Parca ne-a incalzit si sufletele nelinistite.. Ne-a calmat. E liniste. Geamurile sunt acum clare. Pojghita parca din cristale de gheata, prin care abia reuseam sa vad luminile caselor s-a topit. Imi lipseste, totusi.
Am trecut pe langa o minunata cascada, care parca a deschis o alta lume..! Daca pana la Valea Teleajului totul era alb si acoperit cu o plapuma pufoasa de zapada, aici, in Valeni isi face aparitia “vocea padurii” , inca verde pe alcouri, cu niste petece galbene si aramii.. Am facut primul popas. Padurea respira. Din cand in cand vin pale de aer cald. Apoi rece. Apoi iar cald..
Am ajuns pe un drum de tara, cu alte case minuscule, oameni simpli foarte gros imbracati, retrasi si timizi, apoi iar pe langa padure.. Privesc pe geam in cautarea unor animale salbatice (poate am noroc sa vad si eu ceva!) In curand vom face un nou popas pentru a ne mai relaxa dupa serpentine.
Suntem la Prahova. Pare frumos, insa totodata pare rupt de lume, desi sunt benzinarii, vile, blocuri si alte lucruri ce “te leaga de civilizatie”. Multi oameni sunt imbracati “ca de tara”, ies cu vacile la pascut prin fata blocului, ori stau pe banci povestind una-alta. Livezi mari cu pomi de tot felul apar si vestesc venirea primaverii.
Iesim din satul “Homariciu” si poposim pe un camp inghetat, dar inca auriu, ca si cum iarna a surprins campul in momentul sau de glorie si l-a poleit cu gheata.. Am ajunsin scurt timp in Valeni si am inceput ne pregatim sa vizitam “CASA MEMORIALA A LUI NICOLAE IORGA”.
Am vizitat “C.M.N.I” si a fost frumos. A fost un prilej sa invat o multime de lucruri noi despre dansul.. Am aflat ca s-a nascut la ora 24.00, la 6 ani stia mai mult decat profesorii sai, la 7 ani vorbea fluent franceza, urmand ca la 8-9 ani sa stie 14 limbi. A scris foarte multe carti, inclusiv testamentul sau din 1939. A fost omorat la ora 24 cu 9 gloante intr-ansul. ”In galeria amintirilor trebuie sa il pastrez mereu pe Nicolae Iorga, care a murit ca un erou” Henri Coanda. Sper ca voi reveni aici deoarece m-a marcat foarte mult vizita la acest muzeu!
Plecam de la “C.M.N.I” si ne indreptam spre Cherlea unde vom vizita niste manastiri. Peisajul este din nou minunat, dealurile sunt acum brumarite, copacii precum niste culori pe paleta unui pictor isi intind acum bratele protectoare peste pamanturile argintii. Un catel se plimba linistit pe marginea drumului iar soarele palid imi incalzeste cat de cat fata. Privesc in continuare in jur si inchid ochii.
Ma trezesc ajunsa la “Manastirea Ciolan” pe care o vizitam. La intoarcere ne simtim relaxati, parca mai plini de iubire si intelegere..sunt noua! Sunt atat de relaxata si impacata datorita vorbelor parintelui.. Icoanele erau aurite si cred eu “facatoare de minuni”! Privesc din nou la padurea linistita, in timp ce ne indreptam spre Vulcanii Noroiosi..Pare si ea sfintita! Totul in jur parca e sfant, totul e frumos luminat de razele calde ale soarelui. Un adevarat paradis pentru noi. Sunt uimita de peisaj, de sculpurile frumoase de la “Fantana Rece”!
Intram in satul Magura, un satuc situat la 900 m altitudine, uitat de lume. Casele sunt acoperite cu tabla, incalzite cu sobe cu lemne, hornurile prin care iese fum creeaza un peisaj pitoresc ca in povestile de iarna ale lui Andersen. Aici traiesc oameni simpli si politicosi, oameni saraci si ma putin invatati, insa credinciosi si corecti.
Satul “Satuc” este de-a dreptul rupt de lume! Casele au ramas din chirpici, sunt acum crapate si vopsite urat si neglijent.. Inchid din nou ochii. Imi place soarele asta..
Am ajuns la Vulcanii Noroiosi..! “
Buahhahahaha, saracuta de mine! Saracuttttttttta de mine! Pun pariu si jur pe roz ca am folosit “compunerea” asta pentru scoala! Si mai pun pariu ca am si luat vreo nota buna pe ea! Cate metafore, cat suflet de copil pur si inocent, cata daruire! Ce minunata poveste de plans! Orice emochid ar plange la ea! Pana si mie mi-au dat lacrimile de bucurie si implinire!
Pentru acei ce considera ca eu stiu doar sa critic si sa rad de altii, na ca v-am dat de joaca, bre! Luati si radeti pana nu mai puteti, plangeti daca vreti, atingeti-va si dansati lasciv rostindu-mi monologul plin de puritate si metafore CA “CAMp poleit cu zapada” sau ce puii mei mai scriam eu pe acolo. Ba si aia de langa mine ce porcarie citea! Ce porcarie am vrut sa citesc! Ce porcarie am citit intr-un final!! DA, AM CITIT SANDRA BROWN! Astept ecranizarile cu nerabdare!!
P.S.1 Sunt ultra-mega-super-terra implinita si linistita ca m-am confesat voua din nou, fiindca prietenii mei imaginari sunt prea ocupati cu prietenii lor imaginari..
P.S.2 Cred ca e timpul sa incep sa scriu o carte de povesti pentru manguste cracanate cu sclipici in bot si pentru printisori cu sclipiciu` mare, dar cu probleme majore de comportament si nu numai.
P.S.3 Si voi mai scrie o carticica mica, mica, mica, pe care o voi da ca bonus la cartea aia mare, mare, mare dedicata mangustelor bambuce, aceasta fiind dedicata cu dedicatie speciala fara numar, fara numar, fara numar, agramatilor si ANALfabetilor!
Hai, gata, stii ceva?!
E ziua Andreei! Tananaaaa! E ziua Andreei baa! Si se face si ea fata maaaaaaaaare si frumoaaaaaaaasa si desteaaaaaaaaaaaaapta siii atat. (Oricum, minteam, deci nu te umfla in pene prea mult!) Ca tot e ziua lu` tanti fatuca asta minunata care ieste ia, care a dat bombuane, ciai de lamae si niste rodii acre, am zis ca e frumos sa ii urez urari de bine pe toate “partile normale, nu orale”. Si am facut-o.
Gata. Deci m-am indragostit (si) de fratele Esterei. De Dani! Dani, te uby si esti mumu si as vrea sa fiu cumnata cu Estera! Sau nu. Ma gandesc mai bine si ..NU VREAU SA FIU CUMNATA CU ESTERA! Desi mi-ar sta bine numindu-ma “Costea Ioana”, refuz sa accept ideea de a avea acelasi nume cu al Esterei. Sa stau in casa cu ea, sa mancam din acelasi castron..IAX! Nem, nu e bine. Nu de alta, dar daca as injura-o, mi-as pune soacra-n cap..si pe uby, si pe ea, tot neamu` Costestilor.
Si vreau sa iti zic ca m-am mai indragostit de unu` care canta la mandolina pe Republicii! Iamiiiiiiiiii! Da` am cam uitat cum arata..! Deci l-am uitat si pe el.. :| Oricum, era frumos, Estera poate sa confirme! (pun pariu ca ori era gay ori era luat si marcat de vreo uratanie fitoasa si plina de cosuri!! Da sunt invidioasa..!)
In fine. Revenind la ziua lu` ciutix asta a noastra, trista si deprimata asta a noastra, bestia asta care ma streseaza toata ziua, pitipoanca asta wannabe, (fa abstractie de cati “asta” vrei, sunt bine-dispusa si am chef de aberat) pot sa zic si anume ca ne-am distrat. Am dat din coate pe muzica imaginara, si ne-am mazgalit cu frisca - si aia la fel de imaginara - , am ras si ne-am simtit destul de bine, pana cand a fost cazul sa ne caram. Si ne-am carat. Si ne-am carat carandu-ne acasa ca era cazul.
Ma duc sa visez..putin..E CAZUL
P.S1 Dani, esti frumos, bine ca nu semeni cu sora-ta!
P.S.2 Multumim comitetului si lu`tanti mama lu` Andreea care s-a simtit si a pus mancare si pentru noi azi.
P.S.3 Azi sunt agramata si analfabeta (putin numai)
P.S.4 Ceea ce ai citit - degeaba - este un pamflet si te rog sa nu faci asa ceva acasa.
P.S.5 ASA CEVA,CE? Nimic, aberez.
Dupa ce mi s-a spus ca sunt o scrantita(la care am adaugat “dar totusi verticala”), de o anumita tanti, intr-un fel nu tocmai dipomat, ci ca taranca, asa pe fata, dupa ce m-a deprimat in ultimul hal de am zis ca ma supar si nu mai respir, am iesit in lume cu fatucile astea care mai stau cu mine si nu ma considera chiar o scrantita.
Si am iesit iesind in oras la Capi de caise(c-asa mi-a ales iepurasul ala de osparar)si-o cafea pe terasa de la Dinz, unde am lalait-o vreo ora, pana au constatat ca le e cam frigut la manecute si am decis sa ne caram incet si sigur spre casa. Si pornim in jos pe Republicii, povestim, radem, povestim, radem si…AAA! povestim. Ne oprim la nenii aia “care e ei indieni”, dau putn din coate, o admir pe bunaciunea aia cu voce faina si ma trezesc trasa de..de maneca,sa zicem. “Hai tu o data sa mergem!” , “Da` sunt si eu om, ce am facut? Hai sa mai stam putin” Si plec. Va urasc!
Si plec plecand spre Livada, cetinel pe langa Aro Palace, ma abtin sa nu trag cerbu` ala din gradina hotelului de coarne, mai mergem asa ca babutele, ‘dam coltu`’ pe muresenilor si..CE SA VEZI? NENEA CU VATA PE BAT! Muais, de cand n-am mai mancat! Vreau vata pe bat! Ele fac figuri, ca nu, ca nu vrem ca nu stiu ce. Bia, mai de gasca zice ca isi ia si ea. MERSI! Estera si Andreea ” Nu, ca nu vrem” Buuuuun! Hai ca va iau eu, vreti? DA! Si ne luam vata pe bat!
Imi pune nenea ala ditamai vatoiu` pe bat, incep sa o aranjez, imitand o coafeza aranjand un coc. Nenea era cam suparat si in timp ce astept sa isi ia si fetele betele cu vata, il intreb daca nu vrea sa ii fac reclama si tace. Si tace. Si ii fac reclama. Si urlu ” Pooooftiti la vata pe bat din zahar margaritaaaar ” exact atunci cand trec doi emochizi pe langa noi. Ii prostesc intr-un final sa isi ia si ei vata pe bat, mosu` zambeste, eu cer sa ma treaca pe caiet cu o vata pe bat gratis el tace iar si plecam. Traversam REGULAMENTAR, ajungem in Livada dupa 546945 minute, ne intalnim cu cei 2 emochizi ce mancau “neşte” vata, eu urlu “traiasca vata pe bat” si decidem IMPREUNA sa mergem pe dupa ziduri, urmand sa coboram pe la maternitate si inapoi in Livada.
Evident ca tanti Nessu nu se poate abtine sa nu comenteze despre minunata ei vata de zahar in timp ce mananca delicat ca o marmotica cu morcoviorii fierti. Decid sa ma autointitulez REGINA VATEI PE BAT. Ma prinde titlul asta. In timp ce ne plimbam noi, trec doi idioti pe langa noi “HĂĂĂĂ, FATA, NU+MI DAI SI MIE NISTE VATA??” “
Venim tiptil spre Livada din nou, de data asta EU, da, EU, Nessu, urland CARAMEL din 2 in 2 minute. Ajungem in Livada. Mai radem. Trec niste emochide, strig TOKIO HOTEL RULES! Se uita urat cu ochii aia colorati cu negru. M-am calmat. Pleaca Estera. Plecam si noi.
Am fost in oras azi, ti-am zis?
http://www.tpu.ro/adolescenti/cum-imi-dau-seama-ca-ma-place-ce-simtome-are-un-baiat-indragostit-d/ 
