Nessu..

Da, stiu, n-am mai scris de ceva vreme aici. Am avut treaba mult mai importanta de facut decat sa stau sa butonez. M-am ocupat de lucruri minunate impreuna cu cei de la Centrul Pilot de Voluntariat Brasov.

Pe 2 octombrie a inceput Caravana “Urmeaza Voluntarii” si o data cu asta, Centrul Pilot De Voluntariat Brasov, centru din care face si tanti Nessu parte, a demarat o campanie a bunului simt numita “Trotuare Curate!” Aceasta campanie a avut ca scop renuntarea la prostul obicei de a arunca guma pe jos si lipirea sa pe unul din panourile special amenajate in Brasov si totodata, a dorit sa atinga anumite obiective, printre care si informarea si convingerea publicului sa renunte la acest obicei neplacut.  Speram ca am reusit sa facem macar putin din astea. S-a lucrat (prin voluntariat) la aceste panouri de catre fiecare in parte. S-a lucrat la pliante si ”recompense” (ambele handmade, lucrate de voluntarii de la centru) pentru cei care au lipit guma pe unul din panourile noastre, ori doar ne-au ascultat cu atentie, ne-au adresat intrebari sau pur si simplu au fost politicosi. 

 S-au facut echipe mobile, echipe care au avut grija sa informeze publicul cu privire la neplacutul obicei de arunca guma de mestecat pe jos, la timpul de care aceasta are nevoie sa se degradeze, la lipsa utilajelor folosite pentru a indeparta guma de pe strada, s.a.m.d. 
Desi am dat peste oameni cu bun simt, fara bun simt, oameni grabiti, suparati, nervosi, zambitori, fericiti, glumeti, mistocari, interesati, interesanti, mi se pare c-am reusit ceva cu asta, fiindca dupa ce le-am spus unde sunt amplasate restul de panouri(  la Dean’s, la Cafeteca, la Fifi, la Panda si urmeaza a fi montate - speram noi - si in alte locatii) au spus ca le vor folosi si-si vor lipi gumele pe ele. JUST PERFECT!

A inceput  pe 1 decembrie si minunata campanie “FREE HUGS” la care am participat. Ca si la cealalta campanie, s-a lucrat in echipa la tot. Am dat peste cateva sute de oameni pe care i-am imbratisat calduros, care ne-au pupat si ne-au urat mult succes. Am cunoscut oameni noi, multi oameni  noi. Recunosc, a fost o zi care intr-adevar m-a schimbat in bine si m-a facut sa renunt la orice fel de rasism prostesc.

Am ras, ne-am distrat, am facut miliarde de poze. A fost o campanie intr-adevar reusita! Salutari tipilor care ne-au amuzat cu afisele lor mai speciale!

O alta super-campanie va avea loc maine in Brasov. Se numeste “STOP CLIMATE CHANGE”. Aceasta campanie  este una care poate dovedi ca noi oamenii nu suntem doar niste roboti consumatori si ca putem face ceva pentru a schimba aceasta circumstanta in care ne aflam.

La Braşov, Centrul Pilot de Voluntariat Braşov împreună cu Asociaţia “Braşovul Verde” îi invită pe toţi cei interesaţi de protecţia mediului să participe sâmbătă, 12 decembrie 2009, începând cu ora 18:30, la o acţiune ce vizează schimbările climatice. Campania se va desfăşura atât în Piaţa Sfatului din Braşov, cât şi pe strada Republicii. Ea urmăreşte transmiterea mesajului: “STOP CLIMATE CHANGE!” către decidenţii şi negociatorii care participă la Conferinţa Părţilor la Convenţia Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, la Copenhaga, în perioada 7-18 decembrie. “

 

Daca sunteti interesati sa participati la aceasta campaniem, va invitam maine la ora 18 in fata la MODAROM.

Cei interesati sunt rugati sa-si aduca o lumanare (tip candela, sau orice fel, numai sa nu se stinga asa usor).

M-am saturat de tot ce ma inconjoara zilele astea. Si nu ma refer numai la minunata viata urbana, cu peisajele sale coplesitoare, cu autobuzele pline ochi, cu excitatele partide de sex intre catei, precedate de batai, schelalaieli si alte manifestari de genul, nici la aurolacii de prin gara si nici la numeroasele gunoaie din parcuri.

M-am saturat de campania electorala! M-am saturat sa le vad zilnic fetele pretendentilor la postul de presedinte (cu p mic) al acestei tari pe toti peretii si pe toate stalpurile! M-am saturat sa vad adunarile de rosiatici, galbejiti si portocalii prin oras. Aceeasi oameni obsedati de anumite personaje din lumea politica care promoveaza prin impartirea pliantelor, a calendarelor si a tricourilor in culorile partidului. De ce naiba mi-as dori un calendar sau un tricou cu mecla lui tariceanu sau a lui basesecu? (Da, da, stiu, nu-mi spune. Numele proprii se scriu cu majuscula.. Asa, si?) Totusi, nu reusesc sa iteleg de ce se pun atatea afise cu ei prin oras. Metri intregi de poze una langa alta. Trei metri cu Tariceanu, alti zece cu Andronescu, alti cinspe cu Baselu. De ce mama naibii va puneti, ma, pozele? Zi de zi, asteptand autobuzul, ma uit la voi. De fiecare data reusesc sa ma comport ca o doamna si-mi las markerul acasa, asta ca sa evit sa va fac mustati si alte astfel de retusuri.

Mi-e frica! Sunt inspaimantata! Oare voi fi influentata de meclele lor cand ma duc la vot? Asta desigur, daca ma voi duce la vot. Oare voi sta cu stampila in mana cautand disperata pozele lor ca sa ii votez? Oare voi reusi sa ma abtin sa nu plang daca nu le gasesc meclele?

Campaniile electorale sunt un fel de promotii. Cum sunt alea la salamul unguresc. Inainte sa expire primesti triplu la un pret mic. Aici primesti carnati si promisiuni gratis. Gratis si atat. Carnatii ii bagi la stomacel inainte sa-i votezi pe subsemnati.  De promisiuni au ei grija dupa ce ajung sau nu unde si au propus. Tu ramai ca prostul cu sperante.

Imi place de nenea ala ruacar cu tricou cu pinc floid. Nu stiu cum il cheama sau care este visul lui, nici de la ce partid candideaza, dar inca n-am vazut niciun fel de manifestare publica. N-am vazut niciun card de verzi prin oras care sa mi ofere calendare si tricouri cu dansul. Nici macar poze cu el pe toti peretii! Eu doresc sa se lase cainii prin parcuri cu conditia ca la intrarea in fiecare parc sa fie pungi in care sa adunam eventualii colacei. Imi pun speranta il el. M-asculta cineva? Echoo?

Destul. Deocamdata.

Viata de oras ma innebuneste. Ma termina psihic. Urasc transportul in comun. Il urasc de tot! Tu nu te-ai saturat de oamenii prosti si nesimtiti? De babele alea imputite din autobuz care se imping si se imping de parca vor sa te ia acasa sa te puna-n brad ori sa te faca bibelou? De oamenii nespalati cu aere de persoane importante? De soferii care au impresia ca transporta cartofi si pun frane ca la raliuri iar atunci trebuie sa fac group hug cu toti din jurul tau? De caldura infernala din autobuz fiindca nu ai voie sa deschizi geamul!! Batranii vor raci si vor muri! De obsedatii aia sexual care profita de aglomeratie pentru a se freca de tine? De taranii care urca inainte sa coboare toti din autobuz (carora daca le zici ceva tot tu esti cel pe care il arata restul cu degetul).

Traiesc porcariile astea zi de zi, dimineata la 7 si dupa-masa la 3. In orele de varf! De fiecare data e la fel. Plin de oameni de tot felul, plin de toate mirosurile, caldura, probe de echilibristica, pipaieli dupa portofele, controale, spagi, pensionari, scolari. Nu am fost niciodata o fitoasa, dar am o problema cu mirosurile si nesimtirea. Ma enerveaza la culme babele nesimtite care se bat pe scaune. Bataia pe scaune este de fapt un concurs de alergare printre restul oamenilor, oamenii fiind pe post de garduri, obstacole. Prima venita, prima servita, prima injurata! De acolo pornesc certuri, injurii si restul chestiilor de genul.

Sunt o fata destul de isteata si-mi fuge repede mintea, insa niciodata n-am putut sa inteleg de ce autobuzele sunt pline de pensionari dimineata. In fiecare zi numai pensionari ciufuti care vorbesc numai despre Basescu si de “orasul sensurilor giratorii”, despre Vadim si despre alegeri. Nimic altceva. Nu tu “Surprize! Surprize!”, nu tu “Regina”, nu tu “Tanar si nelinistit!”! Da` mai da-i naibii si pe Base si pe Vadim! Voi ce cautati aici? Valea a su casa! Stiu o tanti care va cauta de ceva vreme si voi tot in autobuze sunteti! Sper sa fie valabila legea aia ca pensionarii sa trebuiasca sa isi cumpere bilete! Macar asa nu mai profita de gratuitati si stau naibii acasa!

Cat despre onanistii aia care se imping in tine ca intr-un zid gaurit, tot ce vreau sa spun, care este, din toata inimoara mea asta mica si neinsemnata, este : Sa va ia naiba si sa va duca in cel mai mare sat de homosexuali sado-masochisti si acolo sa ajungeti papusi gonflabile pentru cei mai grasi si mai urati dintre negrii aia din Zimbabwe!

Si nu mai inteleg.. de ce e atat de cald in autobuze? Afara sunt 2 grade, in autobuz e sauna. N-ai voie sa deschizi geamurile fiindca pe restul ii trage curentul, geamurile sunt facute pentru a sta inchise si pentru a admira peisajul urban. Tanti, numai putin. Iau o gura de aer si promit ca il inchid!! Pentru o gura de aer trebuie sa te bati cu cei zece oameni din jurul tau, iar daca incerci sa te deschei putin la geaca se uita toti urat fiindca i-ai deranjat din somnul de frumusete. Cand iesi, iesi ca dupa o ora de sauna. Transpirat ca un fotbalist. Dupa zece minute tremuri ca un chihuahua intr-un pahar cu apa rece.
Bre, avem caldura in autobuze? Avem! Ce ne mai trebuie?

Hai ca e destul deocamdata.

Te trezesti intr-o dimineata si adormit, te uiti in oglinda iar ceea ce vezi nu mai recunosti. Vezi un chip demult imbatranit.. Inchizi ochii si-ti arunci in graba niste apa pe fata. Te gandesti la ziua ce urmeaza. Va fi ca de obicei. Te apropii sa verifici daca ai incaruntit. Da, ai incaruntit. Nu te impacienta. Este doar inceputul. E normal. Se intampla destul de des la varsta asta.

Ti-aduci aminte cand inchideai ochii la lucruri frumoase? Tii minte seara aia cand a trebuit sa stai acasa fiindca n-ai vrut sa mergi si tu la film? Mai stii cum miros florile de camp? Dar gustul eugeniei? Iti mai aduci aminte cum ti-ai inceput viata sexuala? Dar de prima sticla de bere cu prietenii? Prima tigara fumata pe ascuns? Prima dragoste? Intaia prajitura la cofetarie? Prima bicicleta? Primul patru la romana? NIMIC?

Ai fost orb ani de zile. Ai vazut doar ce ai vrut tu sa vezi, ai fost doar cum ai vrut tu sa fi.
Ai stat cu iluzia ca vei ramane mereu tanar dar te-ai trezit cu douazeci de ani mai batran si acum iti vine sa urli de durere si sa te revolti. Da, iti vine sa sa urli, dar nu fa asta. Gandeste-te la realizari! Poate-ai facut un copil, sau poate ai facut chiar doi copii. Sau poate o intreaga echipa de polo. Poate-ai devenit profesor si ai indrumat sute de copii spre lucruri pozitive. Poate n-ai ajuns bogat, asa cum sperai, dar macar te-ai descurcat. Ai casa ta, ai viata ta normala cu intamplarile tale banale, ai prietenii pe care ti i-a dat Domnul vrand-nevrand. Sau poate nu ai nimic. Poate acum stai ingandurat cu o tigara-n mana si inca astepti ceva.. Au trecut ani de zile si tu continui sa astepti. Asa ai fost mereu. Ai stat si ai asteptat. Nici macar tu nu poti sti ce anume ai asteptat. Ai stiut doar ca trebuie sa astepti.  

Poti deschide ochii de un milion de ori si o vezi acelasi chip imbatranit de un milion de ori. Poti deschide usi care te vor duce oriunde, numai inapoi la tinerete nu.
Odinioara, cand inchideai ochii visai la viitor. Te visai instarit, cu o familie frumoasa, un labrador. Ti-ar fi placut sa fii fericit cu cel pe care-l iubeai. Ti-ai fi dorit sa calatoriti impreuna prin toata lumea, sa fiti sanatosi si fericiti, fara sa aveti nicio grija. Inchide ochii. Ce vezi? Te mai vezi in viitor?

 Uite, aceea este copilaria ta, iar acea doamna este mama ta. Era foarte tanara. Ah, uite-l si pe baietelul prietenilor parintilor tai! Tii minte cat si cum va mai jucati?  Mai stii cat plangea ca nu imparti jucariile si cu el? Aici cati ani aveai?  Chiar iti placea domnisoara aceea careia ii scriai atatea bilete? Hei, va sarutati! Ati fost impreuna?  Oh, da… prima zi de liceu! Nesuferita profa de romana! Deja ti-a dat un patru! Uite si prima zi de munca! Iti placeau colegii. In special Dana. Frumoasa nunta!  Unde-ati fost in luna de miere?  Seamana leit cu tine asta micu`! Uite, are ochii tai si buzele Danei!  De ce plangea Dana? A fost vina ta? Copiii stiu?  Mai aveti vreo sansa?  Sa stai singur?  Unde? Cine-i tipul care se uita cu ochii in lacrimi la tine? 
Sunt eu..

 Acum gata! Totul se va termina in curand. Nu mai ai niciun raspuns. Pleaca, urmeaza o zi la fel!

M-am trezit de dimineaţa, m-am spălat pe dinţi pe faţă. M-am pus înapoi în pat fiindcă mi se parea mult prea devreme să incep să mişunez buimacă după cafea şi mâncare. De fapt mi-era prea lene să-mi pun cafeaua la facut. Mi-a fost prea lene să fac duş!! Îmi fac frumos patul, lăsându-mi perna şi cearşaful, dau drumul la televizor, opresc la un documentar legat de trecerea timpului şi încep să mă gândesc.

De obicei îmi ia foarte mult să fac asta, deoarece am un şoricel obosit care abia dacă mai aleargă în rotiţa din capuţul meu. Asta este cu totul altă problemă pe care-am s-o abordez când voi fi senilă, amnezică şi paranoică.
După ce-am meditat vreo zece minute (c-o faţă sceptică de parc-aş fi fost Einstein în perioada sa de glorie) la bătrâneţe, nemurire, viaţă veşnică şi toate porcăriile astea, mi-am spus : “DA! Asta am să fac!”, apoi am început să-mi caut entuziasmată telefonul să-mi înştiintez şi prietenul de planul meu măreţ.

 ”Mă las de vicii, de mâncare nesănătoasă, de alcool, de fumat, de droguri, de cafea, de radiaţii, de razele UV” şi nu mai ştiu ce-am mai spus acolo, la care-mi răspunde:
“Scrie-mi un mail de ce vrei să faci toate astea şi eu am să-ţi răspund de ce n-ai să le faci”
Maică-mea mi-a râs în nas spunând că sunt doar vise. Prietenul meu imaginar a inceput să mă ignore. Bonsaiul meu se face că nu mă mai aude. Ficusul meu s-a săturat de visele mele. Ceapa mea de tuns aiba plantată şi-a bagat frunzuliţele la loc, numai ca să nu mă mai audă. Vecinul din faţa şi-a aruncat binoclul cu care spiona. Pisicile cărora le mai aruncam mâncare din când în când s-au ascuns şi ele..

BIIINE! Adicăcarevasăzică nu pot să mă las de ele? Adică nu eu să renunţ la tot ce nu-mi face bine? Laaaaaaaaasă că vă arăt eu vouă! Intâi am să-mi fac toate analizele, apoi am să-mi creez un mediu de viaţă sănătos. Am să incep să mă strâmb la cei care fumează in jurul meu şi care mănâncă slănină, mezeluri şi cartofi prăjiţi. Am să beau doar apă plată cu lămâie şi când voi reuşi să mănânc şi peşte, am să spun tuturor că m-am făcut vegetariană fiindcă iubesc animalele. Am să uit să gătesc sarmale. Îmi voi selecta prietene care vor fi la fel de vegetariene ca şi mine, voi ieşi cu ele la apă plată cu lămâie.  Redd’s urile vor fi de domeniul trecutului şi-mi voi uita toţi prietenii, iar când voi participa la “Miss Vegetariana Anului” şi voi argumenta de ce sunt vegetariană, de ce doresc să salvez nevinovatele orci, le voi mulţumi doar noilor mele prietene pentru susţinere!  

Atât prietenul meu cât şi anturajul şi plantele mele, merg pe principiul “Da, draga mea, ai dreptate!” ceea ce mă face să ma revolt şi să renunţ şi la cafeaua decofeinizată pe care-o beau o dată pe saptămâna, când am pofte iesite din comun.

Toate ca toate, rău cu rău dar mai rău fără rău. E o chestie bună schimbarea asta pe care vreau să o fac cu viaţa mea, schimbând-o dintr-una mai puţin sănătoasă, cu legume prea fierte şi fructe turceşti, fumat - pasiv sau nu, mezeluri nesănătoase, dulciuri contrafăcute, paste cu sosuri de 54646874 de feluri, fripturi, ciolane afumate cu fasole, conserve, prăjeli, shaworme, sucuri acidulate, indulcite, pline de conservanţi, într-una sanatoasă, cu fructe şi legume proaspete ori aburite, pui fiert sau la gratar, jogging şi plimbari pe jos sau la padure, ceaiuri, orez, etc. N-o să-mi afecteze concepţiile despre alte lucruri, nu o să mă schimbe psihic. N-am să-mi schimb anturajul, aşa cum imi povestea recent o tanti, n-am să uit să gătesc restul mâncărurilor. Atâta tot că n-am să mai mânanc astfel de lucruri decât de Sărbatori, în cinele în familie, în cantităţi de furnică.
Consider c-am ajuns la o vârsta la care conştientiezez ce-mi face bine şi ce nu imi face bine şi ca urmare, am luat măsuri. 

Destul. Deocamdată.

Brasovul este un oras foarte frumos. Situat in inima tarii, in Depresiunea Brasovului, orasul Brasov a devenit renumit datorita Festivalului International “Cerbul De Aur”. Principalele obiective turistice sunt: Biserica neagra, Turnul alb si Negru, Casa Sfatului, Piata Sfatului si Prima Scoala Romaneasca. (Daca am omis ceva, ia nuiaua si slap me! )Bla, bla, bla.. Brasovul este un oras foarte frumos. A, am mai spus asta! Vreau sa zic ca este un oras foarte frumos, adica. Adica da, este foarte frumos!

Facand abstractie de pensionarele crizate, divele combinate cu grasi parosi, clabarii  tunsi cu ciobul, care sunt aproape peste tot, facand abstractie si de pietele de tigani si de vanzatorii de pepeni di la Buzau si de magazinele cu haine de “firma”, pline de clienti inconstienti, Brasovul chiar este un oras frumos!

Sunt foarte suparata astazi. De fapt sunt suparata de cateva zile, dar nu am spus nimanui. Sunt suparata pe municipalitatea brasoveana, pe noi, brasovenii si pe aia de la Apa.
Intotdeauna mi-au displacut oamenii care fac lucruri doar pentru bani sau doar pentru a fi facute. Acea masa de oameni programati ca niste roboti sa munceasca ca niste sclavi pentru bani. Cand au indeajuns, vor mai mult si apoi mai mult. Niciodata multumiti, mereu plictisiti de viata, de parc-ar trai toata ziua intr-o cusca de hamsteri fara rotita. Oameni care se trezesc dupa doua ore de somn, o taie la munca, se intorc la un moment dat acolo unde unii-i spun “casa”, manaca, eventual se spala si se duc precum somnambulii la somn, morti de oboseala. A doua zi repeta ciclul. N-au prieteni si ultimul animal pe care l-au mangaiat  fost probabil porcul bunicilor, cand aveau zece ani.
Totul se rezuma la bani, la smecherii care scot bani si la..aa, da, la economii! Cat mai multe economii, cat mai multi bani! ..probabil.. Nenii astia care fac lucruri pentru bani si doar pentru bani sunt cei care acum au ajuns sus, aruncandu-ne coji de seminte-n crestet si razandu-ne-n nas. Sa fiti sanatosi! N-am nimic cu voi, dar imi displaceti atunci cand va dati in spectacol ca sponsorizati, sustineti, va frecati cand e vorba de proiecte, adaposturi pentru caini si asociatii, precum cele ce ajuta animalele.

Stand si meditand ca Eminescu in perioada sa de glorie, am realizat ca degeaba ne agitam sa parem oameni. Pozele de la adapostul de caini din Stupini spun totul. Gunoiaiele de la locurile special amenajate pentru camping spun totul. Suntem un fel de gorile cu grija sa avem ce baga in gura, cald sub fund si o gaura de astupat.

Cat despre nenii de la Apa, care repara cate-o teava la doua zile, motiv pentru care este absolut necesar sa opreasca apa de dimineata pana seara, FARA SA ANUNTE, n-am nimic de zis. Ceausescu s-a dus, ne-a lasat in maini taina cizmariei si obiceiul de a opri apa.
Cand n-aveam centrala, opreau apa calda. Cand avem centrala opresc apa de tot. Pe langa asta, cand dau drumul la apa, dau doar la cea rece. Cea calda este doar in oala de ciorba. Cei ce inca n-au centrale incearca sa se revolte, renuntand sa mai apartina de CET, montandu-si centrale. Ca sa renunte la CET, trebuie sa completeze 54654765786 de foi, pe care sa le mai copieze de 546576 ori, sa le inmaneze functionarei, sa plateasca taxa de debransare, care, apropo, s-a dublat. O stire preluata de pe time4news.ro spune:

“Practic, cei care vor sa se debranseze de la CET Brasov, trebuie sa achite taxe care, insumate, ajung cat costul unei centrale de apartament. Taxa de taiere a unui calorifer este acum de 100 de lei, avizul tehnic pentru deconectare costa 100 de lei, anularea racordului de apa calda 60 de lei, iar referatul tehnic de specialitate necesar dupa montarea centralei de apartament costa 70 de lei. Cei care doresc ca aceste operatiuni sa fie efectuate la urgenta, mai scot din buzunar inca 1.200 de lei.”

Deci, care este, ne permitem! Nu-i asa ca Brasovul este cel mai frumos oras? Nu-i asa ca-ti vine sa te muti in el, sa iti intemeiezi o familie si sa nu mai pleci niciodata de aici? Nu-i asa ca ti-ar placea sa tragi Cerbul de coarne in fiecare an? Serios..!

Destul. Deocamdata.

Diana:

“M-a inchis aici din nou. Stie ca il urasc. Il urasc si-i urasc toata specia sa de porci barbati. E a treia oara cand il prind giugiulindu-se cu ticaloasa aia de Dana si tot face pe prostul. Zice ca nu e nimic intre ei. Ba chiar imi spune ca e vara-sa. Adevarul e ca soacra-mea se intelege foarte bine cu ea si mereu o intreaba de asa zisa “sora”. E o regie! E o regie absurda! Soacra-mea ii acopera! Da, da, da, lasa ca stiu eu! Niciodata nu m-a placut! E o mincinoasa! Isi barfeste sotul asa cum ma barfeste si pe mine! Pe mine ma barfeste Danei. Am auzit-o spunandu-i ca am innebunit de tot!
De ce m-a inchis din nou aici? Stie ca urasc oamenii in alb si mirosul de spital. Stie ca urasc gustul infect al pastilelor si al mancarii de spital. Stie ca urasc camera asta alba, cu patul ei alb, facut din cateva tevi si cateva arcuri. E tare. Nu pot dormi pe el. Vreau in patul meu. In patul meu moale. Langa tine, Stefan! Ce caut aici, Stefan? De ce m-ai inchis din nou aici? Tu stii ca nu apuc sa vorbesc cu nimeni? Imi spun ca sunt periculoasa pentru cei din jur. Mi-au spus ca am sarit pe o fata! Au spus ca am si muscat-o! E absurd asa ceva! Ma cunosti doar. Ar fi fost bine daca as fi batut-o pe aia! Semana leit cu Dana. E drept, din spate, dar nu am apucat sa ii vad fata fiindca deja eram pe jos si era galagie. Iti jur ca nu am facut eu asta! Nu am sarit la ea!
Ce se intampla cu mine? De fiecare data cand inchid ochii te vad din nou cu ea, in patul meu, in lenjeria mea. Nu, prostule, nu tu esti in lenjeria mea,  ci ea e in lenjeria mea, ea! Asta inseamna ca inca ne iubim? Inca ma iubesti dac-o imbraci in lenjeria mea? Am s-o ucid! Ba nu! Pe tine am sa te ucid! Ea nu are nicio vina! Tu!! Tu esti vinovatul! Tu vrei ceva nou! Esti un porc, Stefan! Esti un porc nenorocit!  Barbatii sunt vinovatii intotdeauna! Ei, cu grosolania lor, cu burtile lor scarboase, cu tabieturile lor, cu berile si meciurile de fotbal! As putea sa ma fac lesbiana! Sunt inca frumoasa! Uita-te la mine! Chiar sunt  o  femeie frumoasa de treizecisidoideani, divortata, ba nu, aproape divortata, (asta fiindca nu vreau  sa iti semnez actele de divort. Nu am sa o fac vreodata. Esti al meu pentru totdeauna!) am doi copii frumosi, fata seamana mai mult cu mine, (asa si trebuie) baietelul cu Stefan. O sa ajunga un ratat ca taica-su’. Un ratat imbracat in pinguin care  va plimba toata ziua o servieta in mana! Va face un lucru bun, pentru care e programat. Va face un copil. Sau doi. Sau mai multi. Cui ii pasa? ..Mie ar trebui sa imi pese. E copilul meu. Cat m-am chinuit cu el la nastere si nenorocitul de Stefan era in delegatie. Pe naiba! Stiu ca statea cu Dana sau cu alta Dana sau mai stiu eu cine. Asa sunt barbatii. Mereu inseala, mereu mint, mereu fug de responsabilitati! Si eu a trebuit sa ma chinui, sa nasc, sa il cresc. Mi-am rupt unghiile, m-am ingrasat, am slabit, am imbatranit. Pentru ce?  Naiba sa-i ia de barbati! M-au imbatranit! M-au stricat! Ii urasc!
Si ce daca sunt frustrata? Am fost odata tanara si frumoasa, aveam barbati la picioare, mergeam zilnic la intalniri cu fetele, intalniri la care barbatii erau subiectul principal, mergeam la shopping, manichiura, spa, masaj. Da, a trecut doar jumate de an de atunci insa pentru mine sunt ani de cand m-a inchis aici. Nu ma mai  recunosc. Si toate astea se intampla doar din cauza unui barbat. Barbatii sunt cei care aduc femeile in stadiul asta. Le uratesc cu uratenia lor. Da, asta fac!”

Stefan:

 ”Poate e mai bine sa ramana inchisa o vreme. Pana isi revine macar. Sta in spital de doua luni si nu da semne de vindecare. Prima data incepuse sa se vindece. Parea lucida. A vorbit si cu copiii. Tin minte ca-i intrebase ceva de mancare si am ras toti patru. O iubesc. Este mama copiilor mei. Trebuie sa o iubesc! Am copilarit impreuna, am crescut, ne-am maturizat, ne-am casatorit, am fugit de lume, avem doi copii minunati! De ce s-a schimbat atat de mult cand a vazut-o pe Dana? Este paranoica! Spune ca am o aventura cu ea! E VARA-MEA! O cunoaste si ea de ani de zile. O stie de cand era mica. E just, s-a schimbat mult dupa ce a plecat in Canada, dar nu indeajuns cat sa nu fie recunoscuta!
Este agresiva, ma injura, ne injura, ma uraste! De ce ma uraste?”

Unii oameni au multa imaginatie. Altii nu au deloc imaginatie. Unii au talent la scris. Altii pot canta fara probleme cantecele lui Whitney Houston. Unora le place sa citeasca. Altora le place sa stea pe hi5. Unii se cred perfecti. Altii sunt complexati. Unii prefera carnea de miel. Altii sunt vegetarieni. Unora le place jazz-ul. Altii asculta manele. Unii se uita prea mult la televizor. Altii prefera cartile.

Eu am imaginatie bogata si profit de asta. Mie imi place sa scriu si am un blog.

Ea este doar o fată cu ochi verzi. Ochii ei verzi au văzut multe.

Când i-a deschis pentru prima dată a vazut o faţă zâmbind cu ochii inlăcrimaţi. Apoi i-a inchis si i-a redeschis. Atunci a vazut un căţel alergând si câţiva copii cântând un cântecel cu raţuşte. Poate fata cu ochi verzi se juca  mereu cu acel căţel. Oare era al ei? Când sa afle, a inchis ochii din nou, iar când i-a redeschis, şi-a vazut invăţătoarea si colegii de clasa. Prima ei zi de scoala. Işi aminteşte că râdeau si făceau poze in bănci. Inchise ochii. Ii deschise.

Nu mai vedea decât foaia pe care acum isi aşternea gândurile. Repetă aceeaşi mişcare de câteva ori. Nimic. Clipind din nou se văzu la liceu impreună cu noile sale colege de clasă. Se aranjau, pregătindu-se să plece in oraş.  Ii placea să retraiască acele momente. Rămase cu ochii deschişi să vadă mai mult. Când simţi că nu mai poate, fata cu ochi verzi clipi din nou iar când deschise ochii, văzu alţi ochi privind insistent. Ii plăceau acei ochi.

Şi-a inchis din nou ochii, lăsănd pleoapele să alunece incet pe irisul verde. I-a deschis atunci când mângaia ceilalti ochi. Atunci ochii ei verzi au ţtiut că fata iubeşte. Fata cu ochi verzi cercetă ceilalti ochi pe care ii iubea. Se plimbau ţinându-se de mână. Retrăi acele momente in tăcere. Curând avea să işi inchidă din nou ochii verzi..

Când ii deschise văzu mânie in ceilalti ochi, apoi simţi câteva lacrimi fierbinţi coborând lin pe obraji. Simţi o palma aruncându-i lacrimile. Apoi incă una.. şi incă una..si incă una.. Fata cu oci verzi retrăi acele momente si rămase plângând in faţa foii pe care işi rescria povestea.

Se trezi si simţi ură. Ochii ei vroiau să ucidă acei ochi ce ii făceau rău. Se gândi cum să ucida cât mai simplu. Pregătise fiecare detaliu si ştia că va face asta, iar nimeni nu o va opri. Nimeni nu va sti de crima ei. Renunţă inainte să facă asta şi se intoarse acolo unde era in siguranţă. Fata cu ochi verzi inchise ochii si aşteptă, sperând să uite de tot. Deschise ochii iar. Isi văzu mama plângând. Ii inchise din nou fiindcă o dureau acele amintiri..  Ridică pleoapele si revăzu foaia umezită de lacrimi. Citi tot ce a scris si rupse foaia. Isi aprinse o tigară inghiţind lacrimile şi se gandi la altceva. Işi imagina copilaria, casa de la ţară, zambetul bunicilor, copacii, animalele, copiii, marea, valurile, cerul, mirosul fânului, muzica preferata. Auzea chiar bancurile pe care obişnuia să le spuna prietenilor când ii vedea plictisiti. Fata cu ochi verzi zâmbi.

Lua o alta foaie si isi continuă povestea. Inchise ochii in acelaşi ritm lent iar apoi ii deschise. Se vedea acum singură intr-o cameră obscură, drogându-se. Vru să strige să se opreasca, dar fata cu ochii verzi continua să fumeze si să râdă singură, in timp ce fumul greu de marijuana invăluia intreaga cameră. Intinse mâna către faăa, dar fata n-o băga in seama. Se intreba dacă este invizibila si-si aduse aminte de ochii mânioşi şi de palmele ce-i impraştiau lacrimile. Isi dori acum să fi fost invizibila atunci. Stia c nu se putea intampla asta. Isi intoarse privirea către fata cu ochi verzi de pe jos si află de ce se droga. Deschise ochii cănd propria-i tigara o ardea si scrise tremurând tot ce vazuse pe foaia albă de pe masa.

Acum, fata cu ochi verzi era singură, in altă cameră, dar fără droguri. Isi scria povestea pe care ştia că o vor citi mulţi.

Când termină de scris toată povestea, o reciti in linişte si se declară mulţumită. Retrăi fiecare moment al vietii ei, epuizând fiecare emoţie trăită. In epilog scrise rostul acestei povesti, lăsând să se inţeleagă că isi găsise in sfârsit fericirea. Luă o noua foaie pe care o aşeză deasupra şi scrise: “Biletul unei sinucigaşe”. Aşeză pixul pe masă, lângă teancul de foi şi bâu din amestecul amar de otravă pe care şi-l pregătise pentru această seară. Căzu pe podeaua rece zâmbind.

Fata cu ochi verzi inchise ochii şi nu ii mai deschise niciodată.

Facand curat prin biblioteca, am dat peste o veche carte cu bancuri seci si glume ieftine. Printre care si urmatoarele randuri.

• Dupa barbati si dupa tramvaie nu trebuie sa alergi..Tot timpul vin altele(altii).. Mai sunt tramvaie?

• O femeie are nevoie de o fantezie bogata pentru a iubi un barbat pentru calitatile sale. Dupa ce a scris fraza asta, tanti a scos o sticla de votca si-a inceput sa bea trista.
  

• Daca ne gandim bine, barbatii sunt rezultatul unui cromozom handicapat. Mai exact fiindca este Y si nu X?

• Orizontul intelectual al barbatului este distanta de la penis la creier. Adicacumvineasta?

• Totul are o limita, numai prostia barbatilor este infinita.. Aici zic “nu”, tanti, ai sarit calu`!

Concluzionez partea cu barbatii -care sigur a fost scrisa de o femeie frustrata, parasita, parasita x3- cu un indemn venit de la tanti “Femei, luati barbatii asa cum sun, altii nu exista!” ..asta daca nu tii mortis sa procreezi cu o fiinta nu tocmai superioara in regnul animal. Nu am nimic impotriva miscarii feministe, numai ritm sa aiba!

• Femeie vin pe lume neterminate. Apoi vin barbatii si le dau gata.. Unde-s aia?

• Femeile nu au simtul umorului, de aceea barbatii le iubesc, in loc sa rada de ele. Chiar?
  

• Barbatii le-ar acorda femeilor dreptul de a avea ultimul cuvant..daca ar fi siguri ca este ultimul. Corect, DACA!

• Femeile pot sa tina un secret atunci cand nu stiu ca e secret. ..probabil

• Lucrul cel mai inteligent la o femeie sunt maselele de minte.. Mie nu mi-au iesit de tot, asta inseamna ca nu sunt inteligenta?

Concluzie: Nu mai concluzionez, m-am suparat!

Destul. Deocamdata.

Închid ochii şi lumina incepe să se reducă o data cu oftarea dinaintea somnului. Prăvălesc intr-un somn adânc. Mă zvârcolesc. Aud o sonerie ca prin vis. Este ceasul, e timpul să mă trezesc. Il opresc in mod inconştient şi incerc să deschid ochii. Incet, calculându-mi fiecare mişcare de frica luminii de pe tavan pe care o aprinsese a mea mamă cu 5 minute inainte, ii deschid şi clipesc. Am impresia că abia m-am pus să dorm. Sunt incă obosită! Vreau să mai dorm, aşa că ii inchild  la loc şi mă ascund sub perna. Ceasul sună din nou şi mă ridic. Poate ca am mai dormit incă cinci minute.

Mă ridic şi deschid geamul. E frig. Incă n-a venit vara. Oftez şi plec adormită spre baie. Dau drumul apei, insă sunetul acesteia lovindu-se de pereţii incă reci ai cabinei de duş mă enervează. Fac duş, imi iau halatul, urmându-mi ritualul in continuare. Caut adormită periuţa de dinţi, pun nişte pastă de dinţi, mă spal pe dinţi uitându-mă in oglinda. Văzându-mă aşa ciufulită mă bufneşte râsul. Pare-se c-am fost cam agitată azi-noapte.

Aprind lumina in bucatarie. Deschid dulăpiorul maro şi scot cafeaua. Pun de cafea şi scot trei căni. Hainele-mi sunt pe uşă, pe umeraş. Mă uit la ele in timp ce mă dau cu crema şi apoi cu deodorant. Mă imbrac fiind atentă ca fiecare nasture al cămăşii să fie inchis unde trebuie. Aleg un parfum, pulverizând sub urechi şi la incheieturi. Mă uit la zuzu şi zâmbesc.

Fac patul şi urmez hipnotizată aroma cafelei. Torn in căni. Imi pun lapte şi o linguriţă de zahar şi amestec. Incep să tai un morcov, un mar şi jumate de cartof şi ii le duc lui zuzu. Il mângâi si il alint. Mă mai uit o data pe geam. S-a luminat deja. Mă duc inapoi in baie şi incep să mă machiez. Mă dau cu crema, pudră, puţin rimel, balsam de buze. Mă piaptăn. Mă privesc in oglinda. Nu-mi pare că semăn cu tanti aceea somnoroasă de mai devreme. Zâmbesc din nou.

Imi termin şi ultima gură de cafea, cotrobăi prin frigider, scot nişte salam, il pun pe masa şi incep să tai câteva felii. Patru la număr. Le aşez pe-un şerveţel. Mă duc la baie, mă spal pe mâini si mă dau cu cremă. Imi iau geaca, mă imbrac. Imi aşez ordonat fularul, imi pun geanta pe umar, iau in grabă şervetelul cu salam şi pornesc spre o nouă aventură.

Deschid uşa si incep să fluier dupa Geri, un căţel comunitar. Nu apare. Poate s-o fi jucat pe undeva si a rămas acolo. Sau poate i-a fost prea frig şi a plecat intr-un loc mai călduros. Sau i-o fi fost foame. Mă duc la copacul unde ii asez de obicei mâncarea. Aseară ii pusesem ceva de mâncare, azi nu mai e. Geri s-a intors si a mancat! Sau poate-a fost vreun alt câine. Aşez salamul in cutiuţa cu mâncare si-mi bag şervetelul in buzunar.

Plec spre staţia de autobuz si il văd pe Geri dormind pe o pătură, ascuns sub un gard. Se ridică somnoros si incepe să dea din coada. Mă luminez. Ne jucam. Il chem după mine si ii dau bucăţelele de salam pe care le infulecă cu poftă. Ne mai jucam. “E tarziu, trebuie să plec”, ii spun. Il tachinez puţin şi plec. Dau drumul muzicii. Melodia mea preferată răsună din ambele căşti. (Fil dă miuzic, băi ţarane!) Ajung in staţie si aştept răbdătoare abutobuzul 17.

Uşile se deschid, următoarea oprire..la capăt! Mirosuri urâte impregnate in haine, feţe adormite si plictisite, inghesuială, căldură.. Mirosurile de transpiraţie, naftalină, peşte, ceapă, usturoi, alcool, pucioasă, benzină, ţigară, cafea, incep să se emane. Mă afund in fularul meu. Se goleste autobuzul la un moment dat si caut cu privirea babe, gravide sau alte persoane ce-ar putea sta pe scaun. Niciuna. Reusesc să mă aşez in spate si-mi scot entuziasmată cartea. Mai am vreo patru staţii până la capat. Incep să citesc.

Uşile se deschid din nou, e timpul să cobor.. Merg plicitisita spre şcoală. Intru in şcoală, salut paznicul. “Ai ajuns devreme azi, Nesule!”,”Dar am ajuns, nu-i aşa?”, ne zâmbim reciproc. Urc scările. Urlete, feţe schimonosite, decolteuri, sclipici, ruj, gloss, gene intoarse la extrem, pupături, amestecuri de limbi, buze, bale, chicoteli, şcoală! Clasă, fete, certuri din nou, profi stresaţi, pauze, eu, căştile si cartea mea.

Plec spre casa. Acelaşi autobuz, alt şofer poate. Sau poate nu m-a interesat acest aspect azi dimineaţă. Nu contează! Alte feţe, aceleaşi mirosuri. Imbulzeală, muzică dată la maxim, discuţii filosofale, imbulzeală din nou. Un nene mă calcă. Işi cere scuze si ii zâmbesc. Mă calcă din nou, isi mai cere o data scuze si zâmbesc. Mă mai calca inca o data si incep să inteleg mersul. Sunt prea mulţi oameni. Un curent imi aduce in nari un miros pregnant de transpiraţie, amestecat cu spray de proasta calitate si caine ud. Mă salvează fularul. Mă strecor printre mulţimea de oameni şi reuşesc să cobor la staţia la care cobor de obicei.

Aproape de blocul in care locuiesc incep să fluier după Geri. Iar nu-i Geri! Incep să il caut. Nu-i nicăieri aşa că Imi scot cheile si intru dezamăgită in scara blocului. Urc scările. Deschid uşa. Acasă! Mi-e foame. Spăl un măr si il mănânc plictisită in sufragerie. Ii tai si lui zuzu puţin. Mâncăm amândoi un măr. Imi caut hainele de casa, le găsesc. Fac un duş si incep să strâng de prin casă hainele pe care le lăsasem alandala inainte de duş.

Vin ai mei. Povestim, râdem, ne tachinăm, râdem din nou. Putem masa. Mâncăm. Adun cuviincioasă toate oasele şi resturile şi le pun in castronelul lui Geri. Mă imbrac si ii duc cina. Iar nu e. Oare o fi plecat de tot? Mă mai fâţâi in jurul blocului cautându-l. Ii las mâncarea si mă duc la magazin. Mă intorc si incep să mai citesc. Se face tarziu, aşa că merg la duş si mă schimb in pijamalele mele cu ursuleţi pufoşi roz. Mă intind in pat si incerc să inchid ochii.

Inchid ochii si lumina incepe să se reducă o data cu oftarea dinaintea somnului. Prăvălesc intr-un somn adânc.

Destul. Deocamdată.