Motto: “E om.. atât, si e destul.”
G. Bacovia
I: Ce poate fi mai scârbos pe lumea asta decât o gramadă de ţărănci proaste pleoscăind seminţe şi aberând despre vreme?
R: Mmmmm…Poate alte ţărănci proaste pleoscăitoare de seminţe pe plajă? Sau in piaţă? Sau in oraş? Sau poate e mai scârboasă o singură pleoscăitoare de seminţe cu mâinile murdare şi dinţii cariaţi? Ba nu, ba nu, ştiu! Muuulte pleoscăitoare de seminţe pe plajă!
Noi, care este, adică noi ăştia care ieste iei uameni şi cică ieste fiinţeuri raţionaliste de-astea, avem obiceiuri - ca să nu le zic tabieturi, că sună cam artistic ajea. Deci nişte obiceiuri dinăştia foarte de căcat, academic vorbind! De la scuipatul cojilor de şeminte pe stradă, pe plaja lu mamaiea, (că doar iestem şi noi nijte uameni la care le place să se relacsează la mare), la arătatul şuncilor in autfituri dinalea secsi şi senzuale, la echilibristică pe tocuri de 15, la piţigăitul dupa proastele care ne rapeşte barbaţii de la gura, la râgâitul (UPS!) dupa mici şi uischiane pe banii lu ala grasu şi prostu ş.a.m.d.
Am mai spus-o şi v-o mai spun. Să mor dacă am ceva cu cineva pe lumea asta in afară de cei care se iau de copii şi de animale. Naibă să-i ia pe toţi! N-am nimic cu “panaramele drecu`”, cum le spune prietena mea Alexandra, n-am nimic cu agramaţii sau proştii. Sunt şi ei nişte sufţelele neinţelese. Mă iau de voi din lipsă de ocupaţie. Unii ii spun frustrare. Nu stiu ce-i aia, dar sper că e de bine.
Drept urmare, n-am nimic cu ţărăncile astea de scuipă seminţe pe plaja şi ingroapă cojile precum pisicile răhăţeii. Nici măcăr acum, dupa ce o ţărancă de-asta neatentă mi-a scuipat o ditamai coaja plină de bale pe sacou. Nici după ce m-a injurat când i-am spus sa fie mai atentă.
E scârbos. E dizgraţios. E de doi lei. E foarte urât. Este mitocânesc. Lipsit de politete! Cum să faci pe Margelata lu` Margelatu` pe stradă? Inţeleg, pleoscăi la un film, un meci de fotbal, o bere, două beri, trei beri, in spatele blocului, in faţa blocului, dar nu mergănd pe strada! Ce urmeaza acum? Concurs de flegme?
Incercând să fac abstracţie de restul apucăturilor pe care unele din suratele mele le au, poate că le am şi eu insă fac pe deşteapta şi arăt cu degetul spre alta, aruncând raţa furata-n curtea vecinei, ajung deseori la conculuzia ca mai bine stau pe ale mele oase si tac. Asta, desigur, daca vreau sa fac ceva pentru a evita aubrindele guri sa urle la mine. Nu mai bine “tăceam” eu şi rămâneam filozoafa ce mi-am dorit dintotdeauna sa fiu?
No comments yet.
