P.S. Gasesc pe cineva care sa aiba versurile de la melodia asta?
Na si versurile!
la chanson d’un dadaïste
qui avait dada au coeur
fatiguait trop son moteur
qui avait dada au coeur
l’ascenseur portait un roi
lourd fragile autonome
il coupa son grand bras droit
l’envoya au pape à rome
c’est pourquoi
l’ascenseur
n’avait plus dada au coeur
mangez du chocolat
lavez votre cerveau
dada
dada
buvez de l’eau
II
la chanson d’un dadaïste
qui n’était ni gai ni triste
et aimait une bicycliste
qui n’était ni gaie ni triste
mais l’époux le jour de l’an
savait tout et dans une crise
envoya au vatican
leurs deux corps en trois valises
ni amant
ni cycliste
n’étaient plus ni gais ni tristes
mangez de bons cerveaux
lavez votre soldat
dada
dada
buvez de l’eau
III
la chanson d’un bicycliste
qui était dada de coeur
qui était donc dadaïste
comme tous les dadas de coeur
un serpent portait des gants
il ferma vite la soupape
mit des gants en peau d’serpent
et vient embrasser le pape
c’est touchant
ventre en fleur
n’avait plus dada au coeur
buvez du lait d’oiseaux
lavez vos chocolats
dada
dada
Tovarasi, eu cand v-am spus ca unelke femei pot fi proaste la superlativ, mi-ati spus ca sunt o ciudoasa si ca de fapt eu sunt proasta aici. Ok, sunt proasta, da` macar nu semnalizez o data la 5 minunte precum chestia aia de langa o bariera inainte sa vina trenul. (Nu se pune asta, in august ma apuc de scoala de soferi si o sa stiu cum ii zice!)
Revenind. De unde pana unde revolta mea pe femeile proaste? Din nefericire se intampla ca uneori sa ma stau pe langa ele, ba chiar printr ele atunci cand prietenii mei au alte treburi si..ma lasa cu catelusii la plimbare..
Cineva imi spunea recent ca am ceva cu femeile. Ma iau de ele oricand pot fiindca nu sunt ca mine. Bineinteles, am ras pe tema asta cateva ore bune gandindu-ma la tot felul de prostii pe care le mai fac din cand in cand, atunci cand creierul meu isi da shutdown si ma lasa sa ma arunc in cap ca vulturul. Nu asta conteaza acum. Nu am nimic cu nimeni, mi se rupe de voi.
Femeile au un dar prost de care abuzeaza de cele mai multe ori. Atunci cand tu, ca barbat, le dai viteza, ele se razbuna. Si o fac in cel mai urat mod. Se combina cu un apropiat de-al tau.”O sa moara de ciuda idiotul dracu` atunci cand o sa ma vada combinata cu asta! Haha! O sa ma aranjez mai mult! Si o sa ma imbrac ca un travestit! Si o sa ma machiez ca un colvn! DA! Sigur o sa ma doreasca din nou si o sa se intoarca in genunchi in fata mea! Am sa-l pun sa latre pe prost!Ah..Vine prostul celalalt si iar vrea sa ne-o punem!”
Prostia este un privilegiu de care ar trebui sa te bucuri in liniste si sa profiti de el atunci cand trebuie, nicidecum atunci cand simti nevoia sa iesi din anonimat sau vrei sa te afirmi, stimata domnisoara. Prin faptul ca ii futi combini prietenul nu ii dai de inteles decat ca esti usuratica si proasta pe deasupra. Razbunarea e arma prostului, iar daca o faci si in felul asta, crede-ma, pisico, tu iti dai palme dupa.
In general, cand o relatie se termina, se termina fiindca s-a terminat si daca se merita, mai incercati, daca nu, asta e, a fost, s-a dus si gata. Chestiile de genul iti vor strica reputatia si chiar si ulterioara amicitie cu el si..nu cred ca vrei chiar asta..sau?
Trăim intr-o Romanie urâtă de italieni si unguri. Intr-un fel de loc considerat ca aduna murdariile societatii, plin de femei usoare si de parlamentari analfabeti. Suntem constienti de asta si ne pasa mai mult sau mai putin.
Vizitand Italia, am constatat ca atunci cand mi-am recunoscut originea am fost considerata “intrus” si am fost tratata corespunzator. Cand m-am intrebat “de ce?” am realizat ca imi adresez o intrebare la care stiu deja raspunsul : “Sunt ipocriti” De ce sunt ipocriti? De ce consider eu ca sunt ipocriti? Din acelasi motiv pentru care consider ca si arabii sunt ipocriti. Un om care a gresit mai mult sau mai putin, implica alti oameni nevinovati intr-o singura problema. Asta inseamna ca daca X a gresit, tot poporul respectiv a gresit. De unde pana unde, stimate om?
Astfel, aceasta ipocrizie se manifesta la nivel national, implicandu-ne pe noi.
Cu toate acestea, continuam sa iubim Romania cu tot cu personajele sale lipsite de cultura, dar pline de ifose si chestii stralucitoare de firma, promovate la televizor in emisiuni la fel de plictisitoare ca o muzica de proasta calitate ascultata un un casetofon vechi si prafuit. O iubim fiindca ii iubim cultura, peisajele minunate, scriitorii si istoria.
Am doar 18 ani, nu am prins vremea comunista pentru a-mi putea exprima parerea, ori a putea compara Romania de azi cu cea de atunci, insa am citit despre perioada comunista, despre Romania din vremea lui Ceausescu, despre cozile la produse alimentare si dorinta de emigrare. Poate ca atunci era mai greu, nefiind atatea ocazii de explorare a altor teritorii. Poate ca acum, avand atatea sanse sa facem asta, profitam prea mult, uitand ca in spatele acestor privilegii, sta onoarea tarii.
Cui ii mai pasa de asta?
Plec. Plec si gata! E ziua lui Sebi, cel mai bun prieten al meu, si daca nu ii uram “La multi ani!” in mod oficial, nu ma simteam eu bine.
De obicei primim aceleasi urari plictisitoare, precum: “La multi ani!, si tot ca iti doresti sa ti se implineasca, sanatate si fericire”, pe care oricum le stim deja, ne-au plictisit de atatea ori, insa tot ne plac.
Eu iti doresc, cu aceasta ocazie, stimate Sebastiane, sa ti se scoale in ploaie si-n frig, sa-ti creasca pene si sa fii sanatos tun un miliard de ani, c-asa trebuie! Si imi mai doresc sa fiu acolo si cand vei sufla in toate aceste lumananari!
