Adolescenta
-
De maine promit ca nu mai chiulesc si ma trezesc de dimineata sa ajung la timp!
-
Am inceput sa imi strang bani ca sa am si eu tigarile mele.
-
Mi-am invatat la istorie, stiu tot!
-
Nu imi place sa imi dea ai mei bani!
-
Nu suport persoanele materialiste.
Maturitate
-
Nu beau alcool deloc.
-
De maine ma angajez.
-
Ma duc sa-mi invat ca maine am examen!
-
Nu-mi insel partenerul si nici n-am s-o fac vreodata.
-
Luna asta platesc intretinerea si nu mai ies la baut!
Desul. Deocamdata.
Facand curat prin biblioteca, am dat peste o veche carte cu bancuri seci si glume ieftine. Printre care si urmatoarele randuri.
-
Dupa barbati si dupa tramvaie nu trebuie sa alergi..Tot timpul vin altele(altii).. Mai sunt tramvaie?
-
O femeie are nevoie de o fantezie bogata pentru a iubi un barbat pentru calitatile sale. Dupa ce a scris fraza asta, tanti a scos o sticla de votca si-a inceput sa bea trista.
-
Daca ne gandim bine, barbatii sunt rezultatul unui cromozom handicapat. Mai exact fiindca este Y si nu X?
-
Orizontul intelectual al barbatului este distanta de la penis la creier. Adicacumvineasta?
-
Totul are o limita, numai prostia barbatilor este infinita.. Aici zic “nu”, tanti, ai sarit calu`!
Concluzionez partea cu barbatii -care sigur a fost scrisa de o femeie frustrata, parasita, parasita x3- cu un indemn venit de la tanti “Femei, luati barbatii asa cum sun, altii nu exista!” ..asta daca nu tii mortis sa procreezi cu o fiinta nu tocmai superioara in regnul animal. Nu am nimic impotriva miscarii feministe, numai ritm sa aiba!
-
Femeie vin pe lume neterminate. Apoi vin barbatii si le dau gata.. Unde-s aia?
-
Femeile nu au simtul umorului, de aceea barbatii le iubesc, in loc sa rada de ele. Chiar?
-
Barbatii le-ar acorda femeilor dreptul de a avea ultimul cuvant..daca ar fi siguri ca este ultimul. Corect, DACA!
-
Femeile pot sa tina un secret atunci cand nu stiu ca e secret. ..probabil
-
Lucrul cel mai inteligent la o femeie sunt maselele de minte.. Mie nu mi-au iesit de tot, asta inseamna ca nu sunt inteligenta?
Concluzie: Nu mai concluzionez, m-am suparat!
Destul. Deocamdata.
Închid ochii şi lumina incepe să se reducă o data cu oftarea dinaintea somnului. Prăvălesc intr-un somn adânc. Mă zvârcolesc. Aud o sonerie ca prin vis. Este ceasul, e timpul să mă trezesc. Il opresc in mod inconştient şi incerc să deschid ochii. Incet, calculându-mi fiecare mişcare de frica luminii de pe tavan pe care o aprinsese a mea mamă cu 5 minute inainte, ii deschid şi clipesc. Am impresia că abia m-am pus să dorm. Sunt incă obosită! Vreau să mai dorm, aşa că ii inchild la loc şi mă ascund sub perna. Ceasul sună din nou şi mă ridic. Poate ca am mai dormit incă cinci minute.
Mă ridic şi deschid geamul. E frig. Incă n-a venit vara. Oftez şi plec adormită spre baie. Dau drumul apei, insă sunetul acesteia lovindu-se de pereţii incă reci ai cabinei de duş mă enervează. Fac duş, imi iau halatul, urmându-mi ritualul in continuare. Caut adormită periuţa de dinţi, pun nişte pastă de dinţi, mă spal pe dinţi uitându-mă in oglinda. Văzându-mă aşa ciufulită mă bufneşte râsul. Pare-se c-am fost cam agitată azi-noapte.
Aprind lumina in bucatarie. Deschid dulăpiorul maro şi scot cafeaua. Pun de cafea şi scot trei căni. Hainele-mi sunt pe uşă, pe umeraş. Mă uit la ele in timp ce mă dau cu crema şi apoi cu deodorant. Mă imbrac fiind atentă ca fiecare nasture al cămăşii să fie inchis unde trebuie. Aleg un parfum, pulverizând sub urechi şi la incheieturi. Mă uit la zuzu şi zâmbesc.
Fac patul şi urmez hipnotizată aroma cafelei. Torn in căni. Imi pun lapte şi o linguriţă de zahar şi amestec. Incep să tai un morcov, un mar şi jumate de cartof şi ii le duc lui zuzu. Il mângâi si il alint. Mă mai uit o data pe geam. S-a luminat deja. Mă duc inapoi in baie şi incep să mă machiez. Mă dau cu crema, pudră, puţin rimel, balsam de buze. Mă piaptăn. Mă privesc in oglinda. Nu-mi pare că semăn cu tanti aceea somnoroasă de mai devreme. Zâmbesc din nou.
Imi termin şi ultima gură de cafea, cotrobăi prin frigider, scot nişte salam, il pun pe masa şi incep să tai câteva felii. Patru la număr. Le aşez pe-un şerveţel. Mă duc la baie, mă spal pe mâini si mă dau cu cremă. Imi iau geaca, mă imbrac. Imi aşez ordonat fularul, imi pun geanta pe umar, iau in grabă şervetelul cu salam şi pornesc spre o nouă aventură.
Deschid uşa si incep să fluier dupa Geri, un căţel comunitar. Nu apare. Poate s-o fi jucat pe undeva si a rămas acolo. Sau poate i-a fost prea frig şi a plecat intr-un loc mai călduros. Sau i-o fi fost foame. Mă duc la copacul unde ii asez de obicei mâncarea. Aseară ii pusesem ceva de mâncare, azi nu mai e. Geri s-a intors si a mancat! Sau poate-a fost vreun alt câine. Aşez salamul in cutiuţa cu mâncare si-mi bag şervetelul in buzunar.
Plec spre staţia de autobuz si il văd pe Geri dormind pe o pătură, ascuns sub un gard. Se ridică somnoros si incepe să dea din coada. Mă luminez. Ne jucam. Il chem după mine si ii dau bucăţelele de salam pe care le infulecă cu poftă. Ne mai jucam. “E tarziu, trebuie să plec”, ii spun. Il tachinez puţin şi plec. Dau drumul muzicii. Melodia mea preferată răsună din ambele căşti. (Fil dă miuzic, băi ţarane!) Ajung in staţie si aştept răbdătoare abutobuzul 17.
Uşile se deschid, următoarea oprire..la capăt! Mirosuri urâte impregnate in haine, feţe adormite si plictisite, inghesuială, căldură.. Mirosurile de transpiraţie, naftalină, peşte, ceapă, usturoi, alcool, pucioasă, benzină, ţigară, cafea, incep să se emane. Mă afund in fularul meu. Se goleste autobuzul la un moment dat si caut cu privirea babe, gravide sau alte persoane ce-ar putea sta pe scaun. Niciuna. Reusesc să mă aşez in spate si-mi scot entuziasmată cartea. Mai am vreo patru staţii până la capat. Incep să citesc.
Uşile se deschid din nou, e timpul să cobor.. Merg plicitisita spre şcoală. Intru in şcoală, salut paznicul. “Ai ajuns devreme azi, Nesule!”,”Dar am ajuns, nu-i aşa?”, ne zâmbim reciproc. Urc scările. Urlete, feţe schimonosite, decolteuri, sclipici, ruj, gloss, gene intoarse la extrem, pupături, amestecuri de limbi, buze, bale, chicoteli, şcoală! Clasă, fete, certuri din nou, profi stresaţi, pauze, eu, căştile si cartea mea.
Plec spre casa. Acelaşi autobuz, alt şofer poate. Sau poate nu m-a interesat acest aspect azi dimineaţă. Nu contează! Alte feţe, aceleaşi mirosuri. Imbulzeală, muzică dată la maxim, discuţii filosofale, imbulzeală din nou. Un nene mă calcă. Işi cere scuze si ii zâmbesc. Mă calcă din nou, isi mai cere o data scuze si zâmbesc. Mă mai calca inca o data si incep să inteleg mersul. Sunt prea mulţi oameni. Un curent imi aduce in nari un miros pregnant de transpiraţie, amestecat cu spray de proasta calitate si caine ud. Mă salvează fularul. Mă strecor printre mulţimea de oameni şi reuşesc să cobor la staţia la care cobor de obicei.
Aproape de blocul in care locuiesc incep să fluier după Geri. Iar nu-i Geri! Incep să il caut. Nu-i nicăieri aşa că Imi scot cheile si intru dezamăgită in scara blocului. Urc scările. Deschid uşa. Acasă! Mi-e foame. Spăl un măr si il mănânc plictisită in sufragerie. Ii tai si lui zuzu puţin. Mâncăm amândoi un măr. Imi caut hainele de casa, le găsesc. Fac un duş si incep să strâng de prin casă hainele pe care le lăsasem alandala inainte de duş.
Vin ai mei. Povestim, râdem, ne tachinăm, râdem din nou. Putem masa. Mâncăm. Adun cuviincioasă toate oasele şi resturile şi le pun in castronelul lui Geri. Mă imbrac si ii duc cina. Iar nu e. Oare o fi plecat de tot? Mă mai fâţâi in jurul blocului cautându-l. Ii las mâncarea si mă duc la magazin. Mă intorc si incep să mai citesc. Se face tarziu, aşa că merg la duş si mă schimb in pijamalele mele cu ursuleţi pufoşi roz. Mă intind in pat si incerc să inchid ochii.
Inchid ochii si lumina incepe să se reducă o data cu oftarea dinaintea somnului. Prăvălesc intr-un somn adânc.
Destul. Deocamdată.
Cu ocazia zilei de “Sfantul Valentin”, m-am facut -de voie, de nevoie- si anume clubăreasă, impreuna cu nenea Alex, So si Daniel. Cu pretextul ca “hai tu, sa nu stai in casa de velantains dei” si totodata, cu santajul “daca nu vii nu mai vorbesc cu tine”, mi-am luat inima in dinti si am inceput sa ma impopotonez, am aruncat o camasa si ceva peste, niste ginşi, imi prind parul, mi-l desfac, imi iau galeata cu gletul pe care urma sa mi-l aplic pe fata, m-am dat cu glos si rimel, mi-am luat geaca, poseta si esarfa si am taiat-o spre club.
Ajung acolo, unde ma primeste Alex, imi las geaca, apar baietii, ne luam de baut - eu un suc, baietii niste digestive de-aste cu grade. Mai stam ce mai stam, ma mai atac cu Dani, mai rad cu So, mai o maslina, mai o eugenie si se face vreo 3 jumate. Apare tanti Loredana.
Frumos imbracata, cam nebuna dar funny. Nenea Alex ma tot tragea in fata, sa o vad pe pisi aia cum se unduieste, eu nu, ca Batman-batman. Ajung intr-un final in fata, cand il vad pe “nenea care ieste iel chitarist, cu chitara lui care ieste iea rosie si frumoasa”. Il vad si ma cam indragostesc de el. Le zic nenilor, nenii incep sa rada de mine, ma dansez de una singura, ma mai uit la febletea mea, ma mai uit si la niste stimabile domnisoare pe jumate dezbracate, le ignor, se termina concertul, pisi tre’ sa plece. Alex, care mereu ma baga in fata fara voia mea, imi zice :
“- Te duci si faci poza cu el!”
Verde, rosie, portocalie la fata refuz politicos si ii spun ca sunt totusi serioasa si nu-mi permit sa ma urc pe scena, sa-i cer omului sa faca o poza cu mine, ca la gradina zoologica. Pana sa termin fraza eram deja impinsa pe scena, cu o chitara in brate. Se vede luminta rosie, aud un “ŢAC!” imaginar, multumesc si cobor implinita de pe scena.
Daca pana acum n-am facut astfel de chestii, precum pozatul cu personalitati cunoscute la noi in tara, nu regret c-am facut-o. Tipul mi-a placut, imi place si am un fel amintire de velantains dei!
Dupa acestea, a urmat ca baietii sa se pozeze cu tanti Loredana, pentru ca mai apoi sa plecam spre “undeva sa mancam ca mor de foame, bă!”, alegand sa mergem pe jos (afara ningea cu niste fulgi cat nuca), pe drum sa radem unul de altul, sa ne pozam cu inimioare din PVC iar intr-un final, sa mergem sa dormim, ca oamenii dupa o tura clabing.
Destul. Deocamdata.
P.S.1 Nene Alex, daca ma intrebi daca mi-a placut la clabing, iti voi spune “DAAAAAA!”
P.S2 Daniel, cine ti-a calcat camasa?
P.S.3 Ba So, facem un darts din inimioara aia alba?
In primul rand inteleg toata treaba asta cu Velăntains deiu’ asta de la noi. In al-II-lea rand, nu inteleg de ce trebuie sa alergi ca boul ore intregi dupa un cadou normal pe care o sa il impachetezi intr-o cutie rosie si ai sa ii pui si o fundita rosie, ca na, asa cere sarbatoarea si pe care ai sa i-l dai iubitei si apoi ai sa i-o pui zdravan, ca un fel de recompensa pentru cadou. Asta, desigur, poate dupa ce primesti si tu cadoul de la dansa, un cadou colorat, pus tot intr-o cutie rosie, insa cu mai multe brz-briz-uri, paiete, puf si alte porcarii de genul si langa care este pusa o felicitare in forma de inimioara, prin care te informeaza cat de mult te iubeste si cat de fericita e cand esti langa ea.
Pe langa faptul ca la noi NU exista asa ceva decat de Dragobete si nici atunci nu inteleg de ce trebuie sa te imbraci in rosu, sa ii dansezi lasciv si sa ii cumperi inca un set de filme porno, pe care atunci cand il primeste sare direct la televizor si-si baga piciorul in toata coregrafia ta mult exersata. In fine, asta e alta mancare de peste care nu intereseaza pe nimeni.
Daca intrebi ii intrebi “Ba, da’ cine a fost Sfantu’ Valentin asta si de ce ii zic “Ziua Sfantului Valentin?” si nu “Ziua pentru care ea se pregateste atata timp sa dea randament pentru el”, ea care s-a chinuit toata ziua sa ii gaseasca ceva şaini, s-o faca fericita precum o capra beata, or sa zica probabil “Da-l in puii mei pe Valentin ala, nu stiu cine e, nici cine a fost, nici nu sunt interesat de asta. Zi-mi o data ce sa ii iau lu’ asta ca se supara pe mine si nu ma mai fute mai face dragoste cu mine la noapte!!!” Ce conteaza legenda? Pentru ce conteaza legenda? Nu conteaza!!!
Daca citesti, iti zic eu. Nenea era un preot roman care a fost martirizat fiindca ii ajuta pe indragostiti, casatorindu-i pe ascuns. A fost inchis si in timpul acesta trimitea mesaje cu”Va iubesc!” prietenilor, imbarbatandu-i.
Stateam si ma gandeam azi, (azi fiind 14 februarie, velăntains dei, Ziua Sfantului Valentin, ziua in care nenea valentin a fost condamnat la moarte) CARE E CADOUL PERFECT DE VELANTAINS DEI? Ce o face pe ea sa taca?
Dupa ce am cugetat cateva ore cu pauze de cateva minute am ajuns la concluzia ca un cadou perfect pentru ea ar putea fi un card nelimitat pe care stimata l-ar putea folosi pentru a-si achizitiona cele mai noi colectii (feic-uri, desigur) di en gi si viton, machiaje scumpe, lenjerie rosie, sa poata merge si la spa, solar, sala si intr-un final, sa isi vanda sufletul la mall pentru o pereche de cizmulite cul.
Pentru el, un cadou perfect ar fi sa poata iesi cu baietii la o bauta zdravana(fara ca ea sa se supere, sa puna botic, sa fie supi si morocanoasa), eventual cu niste ciute dansand bete, dezbracate, insa daca nu sunt, nu ar fi problema, important ar fi ca “remorca” sa ramana acasa iar el sa se distreze, ceea ce este destul de normal.
Una peste alta, analizate la microscop, raman la ideea ca velantains dei este o prostie pentru noi, astia “care ieste romani” si “care nu stie despre ce ieste vorba in predicat” si “care face lucruri doar pentru ca sa iese si iel din rutina zilnica”.
Destul. Deocamdata.
Barbatul perfect e o combinatie intre bred pit, giorgi cluni, nenea ala inalt cu muschi si oricare, la alegere. Barbatul perfect asculta jazz. Barbatul perfect nu se uita doar la fotbal. Barbatul perfect are cel putin o vila cu piscina si o alta, la Aspen. Barbatul perfect asculta Mozart. Barbatul perfect are iaht si un SUV. Barbatul perfect citeste reviste porno. Barbatul perfect este elocvent. Barbatu perfect se imbraca frumos. Barbatul perfect miroase bine. Barbatul perfect face cadouri. Barbatul perfect arata bine si cu barba. Barbatul perfect se uita la filme porno. Barbatul perfect are dinti frumosi. Barbatul perfect face sex salbatic. Barbatul perfect citeaza din Goethe. Barbatul perfect este tandru. Barbatului perfect ii place sa aiba ultimul cuvant in fata unei femei, acela fiind “Da, draga mea!”. Barbatul perfect bea vin rosu. Barbatul perfect mananca frumos. Barbatul perfect stie bancuri. Barbatul perfect stie sa numere si pana la 25. Barbatul perfect nu a aparut pe cocalari.com. Barbatul perfect este inalt. Barbatul perfect are o privire patrunzatoare. Barbatul perfect este potent. Barbatul perfect asculta rock. Barbatul perfect este arogant. Barbatul perfect isi doreste copii. Barbatul perfect nu inseala. Barbatul perfect se ingrijeste. Barbatul perfect isi mai baga pula injura din cand in cand. Barbatul perfect e ordonat. Barbatul perfect nu plange. Barbatul perfect face dragoste. Barbatul perfect este amuzant. Barbatul perfect este romantic. Barbatul perfect tace si face. Barbatul perfect arata bine si mahmur.
Destul. Deocamdata.
P.S. Grupul barbatilor liberi si fara responsabilitati saluta fraierii care alearga dupa cadouri!
“Omul prost e numeros.”
M-am săturat de toate căcaturile de la televizor. M-am săturat să mă uit la ştiri şi să aflu că Nikita s-a filmat in timp ce-o lingea alienatul ăla al ei şi că Tolea a omorât-o iar pe Elodia in timp ce o bătea pe Magda cu centura de castitate. M-am săturat să il vad pe Diaconescu tot mai alb in cap, cu poantele sale de doi lei -la care râde numai el, eventual şi invitaţii dacă sunt plătiţi considerabil- cu emisiunile sale anoste, m-am săturat să fiu impresionata şi să plâng cu muci când nu ştiu ce divă se desparte de iubi fiindcă acum, după ce l-a pupat in fund şi i-a trimis fluturaşi şi pupici, a realizat că ei doi de fapt nu se potrivesc. Uuuf
M-am săturat să o vad şi pe ciufulita aia de Brăileanca mişcandu-si coapsele pline de celulită prin faţa camerei şi incordându-şi botul ca o prostituată in timpul muncii c-un şofer de tir turc. M-am săturat şi nu mai rezist!
Am ajuns la impresia că te uiţi la televizor doar pentru a deveni mai prost decât eşti, (exclud aici Animal Planet, Discovery, Mezzo, National Geographic, Explorer şi restul de genul) te uiţi fiindcă iţi plac certurile şi improşcarile cu căcat in direct, te uiti fiindcă arzi de nerăbdare să vezi ce a mai facut bâzâita aia de Regina, te uiţi ca să o vezi pe Ciumaca cum (scuzaţi cacofonia, dar chiar mi se rupe) işi flutură iar paru`; DA, TE UIŢI PENTRU A DEVENI MAI PROST! Nu eşti singurul, nu mă injura. Şi eu mă mai uit din când in când.
Stăteam eu in pat, butonând aiurea ca de obicei. Trec peste Hallmark, unde era un Lege şi ordine, trec şi de Animal planet, mă opresc la Discovery să mă uit la o emisiune cu reciclare, schimb, ajung la OTV, o aud pe Ciumaca, mă enervez, schimb iar şi opresc la Capatos.
Subiectul săptămânii a fost “Nikita proxeneta”. De cateva zile suntem bombardaţi cu căcatul ăsta, că rotofeia de Nikita, spaima bărbaţilor, a facut pe proxeneta, că vroia să le dea pe nu-ştiu-care la futut pe nu-ştiu-câti bani, că alea sunt victime şi pana mea! După ce am trecut de revenirea, inscenarea, răpirea, matrixu`, casablanca, rocky, scrofăria aia a Ciumacăi, continuăm sa ne dăm cu capul in troacă, promovând toate idioatele cu două clase mai mult ca trenu`!
WHY DON’T YOU JUST GO OUTSIDE AND PLAY HIDE AND GO FUCK YOURSELF, cum zice nenea Z3R0?
De ce nu vă duceti voi in mamele voastre (metaforic vorbind) şi ne lăsaţi naibii in pace să vedem MĂCAR CEVA la te ve? De ce nu mergeţi şi voi la un teatru, fetelor? Sau mai bine mergeţi la şoping, la manichiura, la spa! Sau şi mai bine, mergeţi undeva departe, departe..să zicem Brazilia, sau Antilles! Vă mai relaxati şi voi, am auzit că au aia nişte triburi de canibali respectuoşi, generoşi şi drăgălaşi (apropos, nu ştiu exact ce sunt canibalii ăia, dar dupa cum sună, imi par a ceva cateluşi drăgălaşi şi pufoşi)
In fine. Am oprit la Capatos fiindcă am văzut că râde. Apoi o văd pe Nikita. Apoi pe ciuta cealaltă blondă şi buzată. Intr-un final citesc titlul, ceva de genu` “Răsturnare de situaţie, vita aia de Nikita e ameninţată cu moartea”. Decid să mă uit la cearta intre femei, de fapt buzata aia şi “Răcnetul munţilor”; Eh, acum să vă văd, fetişele mele, care urlă mai tare? care iese mai tare in evidenţă? care e mai proastă?
Urmăresc un concurs de injurii şi ochi daţi peste cap, aşteptând sâ se ridice vita aia de Nikita de pe canapea, să văd afundătura din canapea, să ii vad mersul legănat şi sacadat, să ii vad pulpele “sugrumate” de blugii cu 2 numere mai mici, privirea de războinică suparată, mâna dreaptă ridicându-se şi futându-i una peste bot buzatei, buzata să riposteze şi s-o zgarie pe Nikita, Nikitei să ii sară sângele prin platou, apoi să ii mai fută una buzatei, buzată să sară ca-n metrics, să se ridice şi să inceapă să plangâ, urlând ca o disperata după badigarzi.
Asta insă nu s-a intamplat, la pauza am decis că ar fi indicat să dau inapoi pe discaveri şi să incerc să adorm, insă mi-am adus aminte că mi-a zis Stefan sa il trezesc la 1 si ceva, că are de continuat nu ştiu ce porcarie şi am renuntat la toate astea..
De ajuns pentru acum.