Colegii de la Peda au realizat o campanie anti-alcool, prin care ne sugereaza sa IGNORAM STICLA SI SA VEDEM PRIN EA! Bravo, gasca, va sustin!

Campania respectiva reprezinta incercarea unor tineri oarecare de a convinge tanarul “auditoriu” sa renunte la baut, prin exemple din viata reala. Ce imi place mult la aceasta campanie este faptul ca se bazeaza pe un anumit “personal” tanar, trecut prin astfel de experiente mai mult sau mai putin placute, dispus sa se deschida tuturor, spunand ce-a trait in perioada adolescentei datorita alcoolului.

Toti am baut, toti ne-am imbatat la un moment dat, am fost mahmuri si ne-am distrat. Si eu am baut pe la 15 - 16 ani (daca nu chiar mai devreme) dar pot spune c-am fost precauta si n-am avut probleme de genul (voma, mizerie sau mai stiu eu ce). Considerand ca asa e normal, cool, frumos, la varsta respectiva, m-am apucat si de fumat, mergeam la chefuri unde se bea mereu, ma imbatam, bineinteles, ajungeam acasa si ma puneam sa dorm, dimineata simtindu-mi capul dublu. Acum  mi-a venit mintea la cap, am trecut peste perioada in care urlau hormonii in mine si nu mai beau absolut deloc, nici macar bere cand ies cu gasca, nici vin dupa masa.

Ceea ce nu inteleg eu, este de ce aleg tinerii din ziua de astazi sa bea. Ceea ce spui tu, cea care ai scris povestea aia lunga si siropoasa pe blog, ma face sa inteleg ca la un moment dat, alcoolul devine un fel de “pansament al durerii sufletesti” si desigur, ce n-ar face un copil tembel la o varsta de 16-17 ani, varsta la care are impresia ca “Of, baga-mi-as ce viata grea am”, “m-am saturat sa ma paraseasca iubi meu pentru spalacita aia blonda fara ţâţe”, “iar nu imi gasesc lama, mai bine mai beau o sticla de vodka si dupa aceea vedem cum taie cutterul asta”, s.a.m.d. ca sa rezolve respectivele probleme?

Desigur, sunt alte “sporturi” la fel de vicioase pe care le practica tinerii din ziua de astazi, precum consumul de droguri ori fumatul excesiv, nestiind sau nefiind interesati de cat de periculoase sunt pentru ei si nu numai. Ce poti sa le faci? In mod direct nimic. Altfel, mai faci ba o campanie, ba o maslina, ba o eugenie si incerci macar sa atragi cativa dupa tine, mergand pe conceptul “Unde-s multi, puterea creste!” si impreuna ,sa ajungem sa-i “corupem” macar pe cei din jurul nostru. Bravo gasca de la Peda!

Ce este normalul?

De ce acceptam tot ce e normal? Fiindca este  practic imposibil sa eviti ceva normal, ceva cunoscut ori comun. De ce ne place doar ce e normal? Deoarece n-am reusit sa dam peste ceva anormal care sa ne placa in mod special. De ce aceeasi muzica,aceleasi carti, aceleasi locuri, aceleasi ganduri, aceleasi conceptii infecte? Pentru ca este mult mai usor sa ramai la fel. De ce mereu acelasi spirit de turma? Daca X face ceva, Y se ia dupa el, Z se va lua dupa Y si tot asa, fiindca Y si Z se vor gandi: “ba da` ala daca a facut asa inseamna ca stie ce face” si drept urmare vor face un mare cacat praf ( sau nu ).

Normalul este banal si plictisitor! Normalul este ca un drum intunecat spre casa, pe care mergi fara sa ai nevoie de instructiuni sau lumina, fiindca stii ca fiecare lucru e acolo unde trebuie. Si mai stii ca fiecare lucru va sta mereu acolo.

Este normal sa fii normal intr-o lume in care toti incearca sa copieze ceva cul, la moda, fensi, trendi, glemaras? Se cam duce naibii normalul cand e vorba de toate acestea. Normalul ajunge sa fie descris precum o ciudatenie sau ceva cu adevarat iesit din comun, datorita vremii in care traim. Ce este normalul intr-o astfel de lume?  Este ceva ce devine “uncool” dupa cum spun cei ce considera ce-au indraznit sa iasa din tipare cu ceva nou, care desigur, atrage atentia. Este acel lucru gri intr-o camera colorata, pe care nimeni nu-l baga in seama.

Am ajuns cu totii la un stagiu in care avem pretentii de la noi, de la viata, de cei din jurul nostru. De ce? Poate fiindca ni se pare prea simplu sa purtam o discutie cu o persoana cu o cultura generala mai redusa decat a noastra si astfel “cersim” provocari, pe care ulterior le si acceptam. Sau poate vrem mai mult de la ceea ce inseamna persoana noastra, viata noastra. [ Cu siguranta vrem mai mult de la noi si de la viata noastra! Altfel nu am mai munci pentru ceea ce ne dorim. ]

Ipocrizia ne mananca. Da` ne mananca rau! Datorita ipocriziei s-au trezit ditamai idiotii sa creada ca ei au ranguri inalte, ca fac parte dintr-o anumita clasa sociala si ca urmare, ei nu stau de vorba cu cocalari sau alte categorii de oameni asociate cu prostia.  Bun! Or fi ei prosti. Or fi toti prosti! Nu-i problema mea! Ipocrizia in cazul de fata este sa nu crezi, sau sa accepti ca fiecare damblagit de cocalar are macar un gram de inteligenta acolo in capsorul lui plin de bani, aur, tzatze, cur, femeiiiiiiiii! 
Fiecare om are la dispozitie anumite oferte de a se cultiva in vreun fel. Depinde de dorintele individului daca vrea sa se cultive sau nu. Incultura intervine atunci cand se opreste curiozitatea omului.  

 Nu imi pasa de cocalari, ruacari, pancari, rromi, pitzipoance sau mai stiu eu ce, atata timp cat isi vad de treburile lor. De ce sa generalizez spunand ca toti emochizii se vor sinucide la un moment dat, sau ca un cocalar va fute o pitzipoanca atrasa de zgarda lui aurie ca geanta ei Guci ? Ceea ce eu numesc parere personala si este de altii conceputa precum o critica, este doar o modalitate de a spune ceea ce vrei atunci cand vrei. Intr-adevar modul de a o exprima difera de la o persoana la alta, dar cui ii pasa asta?  Nu  conteaza cui ii pasa!  

Ipocrizia asta merge ca nebuna si mai departe, atingand cote maxime cand e vorba de anumite natii. Si anume : “arabii vor numa` sa ne-o puna”, “romancele sunt curve”, “italienii sunt de cacat”, “ungurii sunt prosti”, “ii uram pe moldoveni”, “futu-i in gura sa-i fut de spanioli”,”muie tiganilor fiindca fura”, s.a.m.d. E nevoie de un singur idiot care sa porneasca o disputa intre natii. Un idiot care sa fi dat peste alti idioti care l-au facut sa aiba impresia respectiva, impresie pe care ulterior idiotul a impartasit-o prietenilor lui, si voila! La fel este si cu ipocrizia fata de cocalari, pitzipoance sau restul. E nevoie de un idiot care se crede prea destept sa spuna de un cocalar idiot si zmeu ca este prost si analfabet, si ajungem sa credem ca TOTI COCALARII SUNT ANALFABETI SI PROSTI!

Cat despre domnisoarele pitzipoance, acolo le acord un IQ putin mai ridicat decat al cocalarilor, dat fiind faptul ca tanti pitzipoanca il indobitoceste si pe nenea cocalarul sa ii cumpere genti Guci si pantofi Gimi Ciu si totodata, reuseste sa il si tina langa ea pentru o perioada X, pana cand tanti pitzipoanca se zbarceste si nenea cocalaru` inca are banuti in punguta.

Bineinteles, stimate ipocrit, acum sa nu crezi ca le iau apararea, sau ca ii cred culti! De fapt, dupa cum am mai spus, mi se rupe de ei, de conceptiile lor, dar daca o pitzipoanca este deosebit de proasta, nu inseamna ca e necesar sa spun despre toate pitzipoancele ca sunt proaste!

 Cand o sa fiu mare vreau sa am asa :

• Un catel cracanat si bleg precum cel de mai sus.

• Un alt catel cracanat.

• Si un alt cracanat alb!

<girl_alice> Buna,sunt o fata tare dragalasa si ma masturbez la webcam contra cost pe un cod de reincarcare de 7 euro pe orange iar timp de jumate de ora imi bag vibratorul,anal,normal si oral,plus k dupa show,deci asta numai dupa c vad cei 7 euro adik dupa show acel client m,a poat avea si la mine sau la el acasa!!! “

Sunt atat de descurcareata incat nici n-am nevoie de introducere la ceea ce va urma! Acesta reprezinta un anunt facut de o anumita stimata domnisoara fara prea multa ocupatie, deci prea mult timp liber. Cand ziceam ca avem romani idioti in totalitate nu cred ca glumeam.

Pisi draga, ai o problema. De fapt ai mai multe, da` sunt inca in etapa “calma” a vietii si nu am dispozitia necesara sa iti spun ca esti foarte proasta. Mi scuzi per favore.
Mi…ce? Nu stiu ce inseamna, da` imi place cum suna!

Din nefericire n-am apucat sa vad nici cat de dragalasa sau minunata esti, nici cat de senzuala esti, dar cu siguranta au vazut altii, motiv pentru care mi-au si intarit convingerea ca esti asa. Sau nu. Ceea ce mi se pare mie minunat la tine este abilitatea de a-ti baga vibratorul in toate locurile alea. Adica, fata..TU ESTI NAPOLEON,FATA? Ah, nu deodata? Scuze, fata.

Chiar juma` de ora, fata?! Accepti si CEC-uri sau numa` codurile?

Sa presupunem ca ai sta 5 ore la calculator si te-ai masturba pentru 9 retardati, jumate de ora ti-ar ramane pentru pauzele facute dupa alta jumate de ora de masturbare anala, orala si vaginala. Ti-ai aduna cam 56 de dolari pe zi. Desigur, daca  prelungesti ziua de munca cu alte cateva ore, vei aduna alti dolari sau euro, ce sunt acum, pe care ii vei cheltui cu iubi.

Intrebarea mea este : Ce faci tu cu aproximativ 56 euro sau dolari pe zi? Cum ii vorbesti? Cate 5465464 mesaje dai? Care-ti raspunde tie la alea 454684864 mesaje pe care le trimiti? Telefonul tau rezista la atata butonare? Nu este O intrebare, sunt mai multe.

Oare faci colectie de coduri de-alea? Nu cred, fiindca daca nu ti-ai incarca pe moment, ti-ar lua-o ala inainte si ai pierde cei 7 dolari. Deci cumva tot trebuie tu sa incarci aia 7 dolari, nu? Ai un iubi care are si el la randu` lui alte iubi carora le incarca cartela? In fine, las-o asa.

Ce mi se pare interesant e tentatia de a continua acel show. Tipa are potential, pacat ca e agramata.. Da` vorba aia, sexul cere prea multa carte?  “plus k dupa show,deci asta numai dupa c vad cei 7 euro adik dupa show acel client m,a poat avea si la mine sau la el acasa!!! ” Pisi, mai am o alta intrebare.. Cat costa continuarea? Tot in dolari se calculeaza?

S-au prostit chiar asa tare domnisoarele asta? Sau erau proaste de la inceput?
Mai tanti, eu iti sugerez sa incepi o afacere din asta, sa scoti si tu un ban frumos, cinstit si meritat! Apuca-te sa te masturbezi pentru o strangere de fonduri pe bune, macar sa-ti iei si alte jucarii, mai colorate, mai pline de sclipici, fa-ti si poze, stii tu, reclama e sufletu` vanzarii produsului! Poti la fel de simplu sa te masturbezi si pe saci de cartofi sau lemne, ca tot vine iarna si centrala este scumpa, ori, ai putea sa te mastrurbezi pentru credinta in Mos Craciun, imbracandu-te in Craciunita si alte cele, sau pentru parlitu` porcului de ignat. Trebuie atentie si daruire pentru a face asa ceva, deci fii simpatica si daruieste-te!

Comitetul iti doreste mult succes in continuare si in cazul in care devii vedeta/diva de banbuu/planta de mall, asteptam prime bine-meritate pentru promovarea ta, respectiv participarea spiritual la cariera ta de..ce iti zici tu ca esti!

Sunt calma de cateva zile. Extraordinar de calma as adauga. Probabil fiindca m-am aruncat pe carticica mea minunata precum un vultur asupra prazii. Sau poate fiindca n-am avut niciun motiv sa nu fiu calma. Nu stiu, nu-mi pasa. Am terminat cartea. M-am indragostit!

M-am indragostit de nenea Adrian Chivu! M-am indragostit rau de nenea Adrian Chivu! Cat de mult il iubesc eu pe nenea Chivu! Sentimentul meu de indragosteala s-a cam raspandit si pe la altii, la altele, bla bla.

Andreuta mea, Gicuta mea blonda, s-a indragostit.

“Andreea Andre: Sa vezi ce am patit ieri in autobuz
Andreea Andre:
Nessu`: Ia zi
Nessu`:
Andreea Andre: In primul rand m-am indragostit
Andreea Andre:
Nessu`: :))
Andreea Andre: s-a asezat unu’  fainnnnnnnnn langa mine
Andreea Andre:
Andreea Andre: da` cand incepeam si eu sa ma indragostesc de el,  baiatu` scoate sticla de angeli si dai si bea:(((((((
Andreea Andre: si sa nu te puna dreq sa razi ca ai belit carasu`
Andreea Andre: ca eu sufar:((((((
Andreea Andre: :(”

Sa rad? Sa pot eu sa rad?

AHAHAHAHA! Normal ca pot! Ba ce oameni! Nu-i bai, Andreutzo! “Tre` sa mananca si gura noastra ceva, nu crezi?” Saracuta de ea, mi-e prietena draga si sensibila, ea sufera mult si este fragila cand e cazul. A fost cazul..se vede ca sufera. Ma si gandesc la ea, mi-o imaginez suferind si ma bufneste rasul. Dar nu asta conteaza acum. Mi-e frica intr-un fel sa rad, fiindca mi-e ca-mi da checiu` si nu-mi sta bine strident machiata.

Nu am aflat ce a patit in al-2-lea rand. Nici asta nu conteaza acum! Es este o draguta si gata! ( Te rog, ma ierti ca am ras? Pe le se? O capa! Me Se )

P.S1 “ai belit carasu`” respectiv “sa-mi dea checiu`”, sunt folosite la caterinca, tratati-le ca  atare.
P.S2 Tanti mama lu` Andreea, va iubi mucio, chiar daca asta mica fara suvite blonde e cam capcauna. E ca noastra.
P.S3 Andreutza, mergem la zoo duminica?
P.S4 Estera esti o chiulangioaca.
P.S5 Adu-mi aminte tanti Estera sa iti aduc luni cartea, pe le se.
P.S6 Frate-miu vrea “pirz” de limba fosforescent, unde naiba gasesc in Be ve?
P.S.7 Vreau sa fiu iubita lu` Mirica si nu stiu cum il mai cheama pe ala.
P.S.8 Ah, Claudiu parca il cheama!
P.S.9 Este vizibil ca am probleme?
P.S.10 N-aaaam cu cine, domne`!

Guess what? Mi-am luat carticica mea minunata..! Mi-am cumparat CAIET DE DESEN! Sunt mai fericita decat un porc dupa orgazmu` de 30 minute. Mi-am achizitionat carticica mea minunata! Abia astept sa o citesc! Abia astept sa ma apuc sa o citesc pe toata, toata! Aiiiaiaiaiaiai ce bine ma simt!

Deci. Fara deci.
DECI! Dupa ce m-am plimbat zilnic prin libraria ”St. O. Iosif” in cautarea “timpului pierdut”  carticelelei mele preferate, am reusit sa mi-o cumpar! Upiii! M-am plimbat zilnic pe acolo, am interbat de ea, de comenzi, mi-am lasat nr de telefon sa ma contacteze cu prima ocazie cand primesc cartea. In fine. Azi dimineata, la 8 jumate, tanti Nessu inspecta libraria intr-o stare de plictis total, mai ca va gasi ea draguta o carticica interesanta pana-i apare “Caiet de desen” cand, ce sa vada?! “CAIET DE DESEN”!!! Ca o stralucire mi-a aparut ea micuta, ascunsa printre carti scrise de o tanti Alice Nastase.

O iau frumos de acolo si intreb vanzatoarea daca minunata carte este rezevata si zice degajata ca “Nu, e aici de 3 zile si n-a luat-o nimeni!”
Eu, abtinandu-ma sa fac o criza de epilepsie o rog sa mi-o rezerve pentru astazi la ora 16 cand voi veni sa o achizitionez. Tipa se stramba dar asta nu-mi pasa deloc acum. Sa faca ce-o vrea cat timp am carticica mea!

Si se face ora 16..Si ma duc sa o iau! Si o iau! Si ma mai uit prin librarie! Si mai vreau o carte! Si n-o are. Si ma duc dincolo, la “RALU” si mi-o cumpar si pe aia! Si ma uit si la alte carti! SI VAD ALTA CARE-MI PLACE!

TE DORESC “EU UCID” de GIORGIO FALETTI!

Da` te doresc rau!

Ma duc la ciuta de Andreea. Pa!

Ca de obicei, nenea Badea (Apropo, ti-am zis astazi ca te iubesc?! Ah, nu? Scuze! TE IUBESC, MIRCEA BADEA!) ma informeaza pe mine, ma , m, prin intermediul emisiunii sale, despre piţipoance, gigolo, batai in parcuri, crize de personalitate, violuri, crime, sex, bautura, femei, droguri, sex, whiskey, cocaina, violuri, alte crime si inca alte violuri. Glumesc.

Azi dimineata, in timp ce imi coseam strampii cu ata neagra si-mi aplicam alta lopata de fond de ten pe fata, il ascultam si pe nenea Badea care povestea despre crizele de personalitate ale domnilor Huidu si Ciutacu, doi domni cu niscaiva materie cenusie fix acolo unde trebuie.

Cum era si evident, am sarit in bocancii mei luciosi si sclipiciosi si mi-am ridicat toate panzele intentionand sa navighez pe internet, mai exact sa citesc si eu blogu` lu nenea Ciutacu si respectiv improscarea reciproca cu tone de epitete si metafore, care mai de care mai sugestive.

Si citesc, fiindca am invatat sa fac asta de la o varsta frageda, si iar citesc. “Ba, e naspa treaba”, imi zic. In general, certurile de genul se intalnesc intre omul prost si cel destept, - omul prost, recurgand la astfel de manifestari pe care domnii au considerat ca e mai potrivit sa le afiseze - iar cel destept sa ignore si eventual sa lase de la el. N-ai cu cine.. cum zice si nenea ala din reclama la Cava d’Oro.

Se iau 2 (doua) bucati oameni cu IQ ridicat, se presara niste umor negru, sarcasm, se amesteca, dupa care se adauga in una bucata oala din zestrea familiei, se condimenteaza injurii si niscaiva detergent pentru spalarea rufelor siiiiii.. se fierbe la foc mare in vazu` lumii. In final, va iesi un ditamai borşul pe care il vom savura impreuna dupa calmarea spiritelor.

Pai cum mai nenilor? Cum mai nene “genial si super-dotat intelectual” cum iti spui..? Cum sa faci tu borsul ala acolo? Cum mai nene Huidule sa te arunci asa precum caprioara oarba?
V-ati dat cu inteligenta si tot IQ ul in cap..! A fost placut, totusi.. M-am amuzat!

P.S1 Votez pentru o bataie in miere cu sclipici si puf roz!
P.S2 Nu-i nimic, se intampla..!  Tot la fel de mult va iubesc!

Imi place intrebarea asta. Este o intrebare atat de simpla, insa necesita gandire si deschidere sufleteasca. Da, suna aiurea, insa daca te gandesti la un raspuns, realizezi ca ai foarte multe de spus. Te gandesti la defecte, la calitati, la aspiratii, iti aduci aminte de vremea copilariei, la ce visai sa devii..

Sunt persoane ce cred ca ne cunosc, spunandu-ne ca ne cunosc, creandu-si idei despre noi, despre felul nostru de a fi, despre comportament si personalitate, insa cand isi pun intrebarea “CINE SUNT EU DE FAPT?”, realizeaza ca de fapt nu se cunosc nici pe ei insisi.

Cand mi-am pus aceasta intrebare am zambit, fiindca mi-am dat seama ca nu am vorbit niciodata despre asta. Probabil fiindca nu m-am gandit niciodata la asta. As fi putut oricand spune despre o alta persoana ceva, dar despre mine mi-ar fi fost greu. Si asta pentru ca mi-ar fi incomod sa vorbesc despre mine ore in sir. Cine sunt eu?

Eu sunt un atom intre miliarde de atomi. Am viata mea, am ideile mele, am parerile mele, am nebunia mea, am starea mea, am personalitatea mea, am aspiratiile mele. Credem ca suntem toti la fel, insa toate acestea ne diferentiaza. Nu sunt speciala, sunt doar diferita.

Eu sunt acea persoana care si-ar putea pierde o noapte intreaga citind o carte buna, sorbind dintr-un ceai de fructe. Sunt acea persoana care nu suporta minciuna si tradarea, cearta, tipetele, crizele de personalitate sau ipocrizia. Imi pierd greu calmul, iar atunci cand o fac, aleg sa ma retrag si sa ma plimb. Sunt doar acea persoana care intelege multe, tolereaza multe, insa cand simte ca s-a exagerat, spune fara nicio apasare, indiferent de consecinte. Sunt rautacioasa uneori, exagerez alteori.

Cand eram mica, visam sa ma fac veterinar, fiindca imi placeau animalele la nebunie. Visam sa le fac bine, sa traiesc intre animale, nestiind ca in viitor voi avea sa rad de aceasta idee, gandindu-ma la oamenii din ziua de astazi. Si acum imi plac animalele, insa odata cu maturizarea, cresterea mi-am schimbat ideile, acum visez sa calatoresc in Africa. Alteori ma gandeam sa ma fac actrita de teatru, fascinata fiind de marii actori romani. Speram sa ajung si eu pe mari scene, sa joc alaturi de alti actori diferite roluri.. Cand am crescut, obsedata fiind de CSI sau documentare despre crime, speram sa ajung criminalist.

Acum am ajuns la varsta cand realizez ca am prea multe drumuri pe care sa merg, am atatea optiuni pe care pot sa le urmez, si sunt confuza. Le-as face pe toate trei daca as putea. Poate-am sa pot intr-o buna zi. Poate-am sa reusesc sa vad si Africa!

Am defecte, e normal, sunt om! Cred ca sunt ambitioasa, insa de multe ori ma dovedesc a fi lenesa, ignorand principul ” Nu lasa pe maine ce poti face astazi “, reusind astfel performanta de a nu mai realiza ce imi propun. Este timpul sa fac ceea ce imi propun. Am ratat prea multe sanse datorita unui alt principiu :
” Lenea e cucoana mare..”. M-am schimbat de multe ori, datorita vietii. Mi-am schimbat conceptiile datorita unor oameni care atunci cand m-am oprit mi-au dat suturi in fund pana am mers inainte. Le multumesc pentru asta, daca atunci ii criticam si ma bosumflam. Am fost inconjurata de prieteni adevarati chiar si-atunci cand i-am pus la zid pentru faptul ca imi erau aproape si ma sustineau. Mi-au fost alaturi si atunci cand mi-a parut rau ca nu i-am ascultat.

 Am invatat sa cred in ceea ce imi doresc. Am realizat ca scoala nu este chiar asa de rea, atunci cand realizez ceea ce imi doresc. Poate daca n-as fi fost lenesa as fi putut face si mai mult, poate as fi putut avea rezultate mai bune. Cu siguranta as fi avut rezultate mult mai bune. Ma multumesc si cu atat, momentan.

Mi-am trait din plin viata pana la varsta pe care o am acum, am facut ce am vrut, am suportat consecintele cand a fost cazul. Am iesit in cluburi, m-am plimbat, am citit, am incercat cum e sa fumez, sa beau, sa dansez, sa flirtez, sa combin, sa barfesc, lucruri normale pentru o adolescenta.  

Sunt optimista fiindca e mai usor sa merg inainte atunci cand ma impiedic pe loc drept si-mi julesc genunchii. Nu pierd timpul inutil si incerc sa fac lucruri de care sa fiu mandra. Nu regret nimic din ce am facut si probabil nu voi regreta niciodata un lucru pe care il voi face. In functie de ce vom face, vor exista consecinte. Depinde de mine ce consecinte voi suporta.

Vreau acum sa ma fac mare, mare, mare si sa gasesc magazinul unde sunt astia si sa mi-i cumpar! Sunt deprimata urmatoarele 54654164 zile pana mi-i cumpar. Ma gasiti la raionul de servetele!

Nu comentez. O DORESC! :(